December 18, 2008

Re: ce

A ajuns putin prea devreme. De mult nu mai face calcule corecte. Nu ca ar interesa-o, oricum tot ce o inconjoara dureaza la fel de mult, diferentele nu apar din cauza ei, ci din cauza ca lumea nu are ceasul potrivit dupa ora ei. Acum e o exceptie, nu s-a uitat ea la el, a facut-o din instinct.
Se uita in schimb la oameni, unii oameni se uita la ea, altii se furiseaza printre priviri si altii tac. Nimic deosbit. Parca e mai frig si mai lumina. Sa fie zapada abia inghetata, sa fie vantul crud, sa fie caldura ei? Conteaza mai putin, important e ca e frig. Mai corect ii e frig. Restul nu par sa sufere, nu-si dau seama cu siguranta. Un singur soare nu poate face atata caldura pentru atatia oameni, doar nu e Dumnezeu. Numai el poate sa faca orice, oricand, cu oricine, oriunde, si de oricate ori vrea. Suna de-a dreptul porno, scuzata fie-i gandirea. S-a rusinat de sine in fata propriei sine.
Acum cauta ceva. Pe blocul din fata nu e, pe sapca verde a tipului care sta jos n-ar avea loc, pe stalpul din stanga ar fi eclipsata de ultima noapte de concert a lui Stefanita, nici pe gard nu e, l-a pipait in toate locurile unde s-ar putea ascunde.
Simte o mancarime in talpa. Sau e in palma? E incredibil de placuta, parca nici nu s-ar scarpina. Se mangaie putin, usor, tangential, suav, ahhh. Ce repede a disparut. ce-i frumos dureaza putin, nu cineva a spus asta, toata lumea o spune. E adevarat insa, nu te certi cu adevarul. De cele mai multe ori risti sa pierzi, sau te incapatanezi sa inseli.
Grea asteptare.. Si cand te gandesti ca nu cu mult timp in urma era una din starile-i preferate. S-au cam schimbat. Acum e rece, sloi, atat de rece ca un sarut frantuzesc l-ar lipi pe curajos de ea pentru totdeauna. Si cine ar vrea asta? Ea cu siguranta nu, el nici atat, poate doar noi. Ne-am distra copios ce-i drept.
S-au reunit, o pirueta, doua, un sotron imaginar, un elastic roz, o plictiseala amara si ea. Parca e din ce in ce mai frig, isi freaca manusile una de alta in zadar, mai degaraba ar iesi scantei decat sa-si puna sangele-i nobil in miscare. E cel mai lenes lichid albastru existent, istoria asa l-a invatat, asteapta rasfat si desfatare, nu face nimic de unul singur.
Gata, i-a ajuns. A stat prea mult, risca o raceala si nu face nimic care sa-i provoace extaz, n-are logica situatia. Mai e destul pana la ora intalnirii oficiale, dar nu mai are de gand sa zaboveasca. Isi trage caciula pe ochi, isi strange bine fularul si face primul bulgare. Va fi un drum lung plin de tinte amuzante. Ii vor tine de cald.

November 26, 2008

wannabe


Nu e greu să observi că e trendy să fii special. Și nici nu e așa greu, e deajuns să fii cât se poate de abstract, atât de greu de înțeles chiar și pentru tine însuți. Dar asta nu trebuie să te îngrijoreze, ba mai mult, cu cât ești mai obscur în gândire si acțiuni, cu atât factorul interesant e mai ridicat și atenția asupra-ți e mai sporită. În fond nu faci asta decât pentru ochii lumii, dacă ar fi după tine, ai prefera oricând laurii pe ritmuri orientale, încălzit de lumina reflectoarelor, în timp ce te relaxezi pe un șezlong de pe marginea piscinei hotelului de 11 stele în care ești cazat alături de tot haremul tău.
Unii îi zic artă sau pasiune și e drept că nu sunt în măsură să judec, din postura ignorantă în care mă aflu, dar trăim oare într-un tablou perfect, plin de artiști, fermecător tocmai prin prisma liniilor tremurate și al culorilor amestecate neglijent? Mi-e greu să cred.
Oamenii speciali strălucesc singuri, nu au nevoie de becuri și oglinzi cu care să ne orbească. Oamenii speciali sunt în primul rând simpli, urăsc popularitatea și tot ce fac e îndreptat în primul rând către satisfacerea de sine. Oameni speciali sunt greu de observat pentru că le place anonimatul și sunt înconjurați de oameni complecși care se dau speciali.

November 24, 2008

răspuns mut


Nimicul, o minte leneșă minte leneș. Se întâmplă frecvent, la întrebări simple, cauze diverse, absenteism, rușinare, încercare de redirecționare a atenției focalizate asupra-i sau pur și simplu minimizarea activității către un zero absolut. Enervant, simpatic, ignorant, subtil, depinde cine și cum îl spune, unde și când, dar mai ales cui. Destinatarul, totodată inițiatorul discuției, are sarcina descifrării mesajului, pentru că, în definitiv, orice nimic are în spate o explicație lungă, prea lungă și prea minuțioasă.
Nimicul trebuie studiat îndeaproape, are multe de oferit în ciuda conținutului sec pe care-l afișează. Ba chiar la prima vedere s-ar putea compara cu un banal bine, însă diferența e uriașă, acesta din urmă asemănându-se cel mult cu un căscat zgomotos sau cu un scârțâit de pantofi pe un parchet lăcuit, mut și incolor.
J. Seinfeld a a făcut un serial despre nimic și a avut lumea la picioare, pe bună dreptate. Iată cum discuția începută cu La ce te uiți? La nimic.. brusc a căpătat sens pentru toți, prin amabilitatea unui om care i-a aflat sensul.

November 18, 2008

în frig, urare

Și se mai duce unul. Mai are de trăit puțin mai mult de o lună, e în ultimul stadiu. A dezvoltat aceleași simptome ca și ceilalți, acum circulația îi e din ce în ce mai lentă, temperatura îi scade din ce în ce mai mult. Oricât de efemer ar fi fost în ochii unora, trăsătura specifică neamului, a reușit să-i schimbe pe mulți, cu sau fără voia lor. Și el, ca si stramoșii lui, are puteri fantastice, imprevizibile și nu se sfiește să le folosească. Totul va culmina cu cântecul de lebădă ce va marca nașterea unicului moștenitor, identic.
În mod deloc ciudat, lumea îi așteaptă sfârșitul. Morbizi în cuget și simțire, e parastasul favorit, așteptat cu înfrigurare, îl vor regreta la scurt timp. Probabil cu aceeași minte, primele semne vor fi în limbajul trupului, universal, imposibil de neînțeles. Încet însă își vor reveni, resemnați, în așteptarea petrecerilor dintre inevitabilele schimburi de generații.
Și ne vom ura la mulți ani, cât mai multe pahare de șampanie, în cât mai multe locații diferite, cu cât mai mulți oameni, printre care sperăm din tot sufletul să ne tot aflăm și noi.

November 17, 2008

teasers

Am o bomboană. Ghicește în care mână e și ți-o dau ție. Greu să reziști la mirajul dulce. Poftă sau curiozitate, ceva te va face să cauți indicii: care pumn e mai mare ori nu cumva lucește acolo o margine de staniol? Altfel ai avea 50% șanse și parcă e mult prea puțin. Nu știu dacă e un exemplu potrivit, în ultima vreme mă cam încurc în analogii, însă eu-ul curios cu tu-ul pofticios facem parte din aceiași noi lacomi. Poate era o bomboană expirată, sau una foarte mică, dar dacă nu ghicim pumnul, vom fi dezamăgiți. Liderii grupului, cu o vastă experiență, nici n-ar mai fi încercat s-o descopere, Doar una? ar fi fost reacția imediată la propunere.
Voi apela la folclor, se pare că sunt ceva adevăruri în toate proverbele și zicătorile alea aparent puerile. Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciodată niciunul? De ce? Nici nu e greu să-ți dai seama. Unu, pentru că cei doi iepuri voi alerga întotdeauna în direcții diferite și doi, pentru că și atunci când ești la un pas să pui mâna pe unul dintre ei, îți aduci aminte de al doilea și te pierzi. Grupul va fi mândru de tine, ai atins nivelul de lăcomie cerut, acum du-te și culcă-te, mâine o iei de la capăt, poate chiar cu 3 iepuri, sau cu 2 și o vrabie, sau cu 2 ciori, în cazul ăsta, una dintre ele ți-o dăm din seara asta, iar pe cealaltă o vei vedea mâine pe gard.

November 12, 2008

un colț de rai

Mi-aduc aminte d-acel Păcală și d-acea ușă; cum el o căra pe ea, așa și eu îl căram pe el, ei înspre o pădure, noi înspre alta. De fapt nu, mergeam toți înspre aceeași. Toți, adică noi 2, un scaun și o ușă.
Drumul nu-i greu, e drum sălbatic, ușor de străbătut de oameni simpli. Am făcut stânga de 4 ori de la prima intersecție, apoi de 4 ori dreapta la a doua intersecție și ne-am oprit la prima răscruce. Eram cu siguranță în inima pădurii, doar susurul pârâului din apropiere suna cunoscut, în rest până și umbrele își schimbaseră poziția. Am părăsit drumul și am mers ghidați de mirosul apei reci de izvor. Am dat de o poieniță ca-n povești. Dacă n-am fi știut că suntem reali, am fi putut pune rămășag cu oricine că ne aflăm între rândurile unei cărți de basme populare, ediția a doua, revăzută și adăugită.
Am hotărât să ne stabilim aici, am înfipt ușa bine în pământ să nu intre nimeni peste noi și am fixat scaunul lângă o masă imaginară, cu o pâine rumenă și fierbinte și un pahar de vin roșu. Urma să punem capăt epopeei, l-am întrebat dacă îi place unde ne-am oprit. Nu mi-a răspuns, doar pupilele i s-au mișcat, îndemnându-mă la tăcere. M-am așezat pe scaun, el s-a scufundat în iarbă și s-a făcut liniște. Nu se mai auzea nici apa, nu mai vedeam nici umbrele, nu-mi mai era nici sete, nici foame, aveam mai puține dorințe decât o statuie seculară. Perfect de bine, de frumos!..

October 28, 2008

sleepless

N-am mai fost de mult p-aici. O explicație ar fi acel writer's block de care m-am mai lovit nu de mult și alta ar fi activitățile pe cât de banale, pe atât de mâncătoare de timp. De menționat ar fi munca, jocul, filmul și pasiunea. Am observat totodată o mărire a nivelului de hedonism cu care sunt înzestrat. Nu știu dacă e deranjantă pentru cei din jur, dar eu nu pot să-i fac față și așa-mi place..
Pe de altă parte, iar am avut o altercație cu timpul, care sub pretextul acordării tuturor o oră de somn în plus, ne-a furat o oră de amurg; acea oră cu care mă înțelegeam cel mai bine și cu care eram la un pas să semnez un contract de colaborare pentru un vechi proiect amânat.
Toate cele enumerate, plus răsăriturile de weekend la care am luat parte mi-au cam dat peste cap somnul, elementul fundamental pe care obișnuiam să-mi clădesc existența. Și astfel, direct proporțional, mi-au crescut acțiunile random și deciziile de instinct, sunt din ce în ce mai imprevizibil cu mine. Sunt curios unde mă va duce chestia asta, probabil la un moment dat cineva, foarte probabil eu, va primi o lecție, sau un ceva care, chit că nu mă va readuce la starea inițială, măcar îmi va trasa ceva linii ajutătoare.
Până atunci, let there be chaos, and light, and pleasure, and pain!

October 20, 2008

muzică, liniște si întuneric

Nu, nu va fi un post emo, în ciuda aparențelor. E un post liniștit, de stare. Atmosfera de meditație ar zice unul, atmosfera gay ar zice altul. Oricum ar fi, mie mi se pare cel mai absolut tablou. Am să explic si cele trei variabile din titlu.
Muzica este întruchiparea forței divine când e vorba de insinuat stări de orice fel, o cască, două căști, o idee, un vis, un univers. Liniștea pare într-o ciudată antiteză cu muzica și totuși o simți mereu, e liniștea ta, pentru că taci și asculți. Întunericul e străjerul noii tale apariții, îți ocrotește uneltirile și îți pune în aplicare fricile.
Poți să negi, știi că-ți place, tu cu tine și cu tine.


September 30, 2008

agenda agendelor

Stăteam și mă gândeam ce o să fac pe 22 noiembrie. Pur și simplu din curiozitate, nu că aș avea agenda plină până atunci. De fapt n-am agendă deloc. Ar trebui să-mi iau și eu una, ca tot omul. Am observat că agendele astea au ceva cu mine, de fiecare dată când mă apucă necesitatea inutilă pentru un astfel de obiect, e fie de acum 5 ani, fie completată prima pagină de alcineva, fie cu vreo hartă lipsă. Știu că nu contează nicidecum, dar vreau să fie in stare impecabilă, eventual de anul viitor. De fapt nu, dacă e de anul viitor n-am s-o folosesc decât de la 1 ianuarie. Da, așa am să fac. La cumpăna între ani, beat mort, am să scot agenda, am să mă așez la primul birou care-mi iese în cale în baia în care zac de 1 an și am să mă apuc de scris. Ce? Programul zilnic pe care-l voi urma cu strictețe, conform tiparului agendei. Abia aștept, va fi un nou pas virtual menit să anime o viață anostă.
Revenind la 22 noiembrie, o zi de mare importanță a anului în curs. Poate că și la anul va fi la fel de importantă, posibil ca și acum 3 ani să se fi întâmplat ceva cutremurător. Păcat că atunci n-am avut agendă. Aș putea să completez vreo 23 agende retroactiv, nu și-ar da seama nimeni. Unii au 23 primăveri, eu voi avea 23 agende. Hehe. De fapt nu eu! Sau eu? Hai că nu mă mint, de data asta să fiu cine sunt, am să mă relatez întrutotul.
Pentru a treia oară revin la 22 noiembrie, (ciocoflenderul din mine nu poate să reziste să tot deschidă paranteze) o sâmbătă rece, mohorâtă, a cărei dimineață o serbez la ora prânzului. Trec peste activitățile puerile și absolut comune, ce formează tiparul oricărei sâmbete din plebe și ajung la momentul culminant:


Da, Nouvelle Vague, un post în care am bătut câmpii ca să ajung la ei. Enjoy.

Aș reveni totuși la agenda 2009 care mă îngrijorează puțin. Cum am să completez o pagină întreagă doar cu activitățile mele dintr-o zi? E imposibil. Cred că voi folosi agenda 2009 pentru toate cele 23 primăveri. Poate găsesc una mai subțire, sau cu 2-3 zile/pagină să nu trebuiască totuși să scriu lăbărțat 23 propoziții simple, zilnic.

September 25, 2008

leoarcă

Un sunet, două, trei, îmi fac pielea să tresară. Îmi prind mâneca într-o ceașcă goală și ma întreb dacă greșesc. Aș vrea noi. Suntem abia la început. Drumul e îngust, pe alocuri crestat și deloc bărbătesc - poate doar în momentele cănd stă drept, impasibil la mișcările unduitoare ale unora dintre ele. Privirea în gol e trădătoare și știu asta. Ne-am contrat pe tema asta de câteva ori și am ajuns mereu în aceeași râpă, ocrotiți de fapte și idei. Ne-am dat reciproc dreptate și am rămas ascunși.
Spuneam ceva de o ploaie vesel colorată, în nuanțe de bej, cu stropi vizibili la microscop. E o rudă îndepărtată a mondenului muson, nu-s certați, numai că nu-și vorbesc, doar se privesc. Îmi povesteau odată premoniții ale unor apariții, dar cine sunt eu să îi judec? Le-am lăsat o bucată de tăcere transformată în aur și mi-am luat zborul spre adâncurile norilor. Sus, prea sus și nici măcar nu știu să înot. Mai are vreo importanță? Oricum nu se uită nimeni și pot să trișez, cum fac întotdeauna, mai puțin atunci când mint. Îmi voi trimite niste porumbei verzi să mă învețe minte. Dar nu încă, mai am niște timp în buzunarul de mărunțiș. Îmi ajunge de o ceașcă. Ultima! Nu promit!

September 23, 2008

fular exotique


Vine iarna, bine-mi pare! Sincer m-am cam săturat de tendințele ecuatoriale apărute sub pretextul încălzirii globale. Mă dor ochii de atâta soare și pielea de atâta transpirație. Sunt sătul de stat în curent și de răcit la umbra aerului condiționat, frisoanele vara sunt clar într-un top 10 al senzațiilor pe care le detest. Căldura mă pune în imposibilitatea de a juca fotbal la ore decente și de a mă plimba în mijlocul zilei fără să simt cum mă cufund în asfaltul mișcător. Sunt doar câteva dintre motivele care stau la baza stării conflictuale.
Dar ce-mi văd ochii odată cu primele plimbări ale mult așteptatei toamne? Palmieri, boscheți tropicali și rude ale ananașilor, postați în ghivece uriașe, cam peste tot. Ce-am facut să meritam asta? De ce să nu ne bucurăm de frunzele roșiatice, cum o facem în fiecare an? Și dacă totuși ne-am atașat așa mult de verdele ăsta, de ce nu-l folosim pe cel al nemuritorilor brazi autohtoni? Sau singurul lor scop a ajuns să fie doar de consumabile de Crăciun? M-am săturat de exodul ăsta bananier, nu m-am născut cu picioarele în nisip și nu mi-am petrecut copilăria cățărându-mă în arbuști sfrijiti și bețe rasta.
Vreau toamna înapoi! Vreau furtuni și frig. Vreau să-mi înghețe mâna pe mouse. Vreau mere, pere, nu-mi mai băgați protocale pe gât. Halal români, vă invit pe toți să plecați să vă căutați rudele latine departe de Carpați!

minte-mă frumos

A minți este o artă. Nu citez pe nimeni, îmi asum fiecare cuvânt. A nu se înțelege însă greșit, nu o promovez întrutotul și nu consider mitomania ca aparținând genialității. Îmi îndrept atenția mai mult spre minciuna de uz personal, cu tente ipocrite și influențe anamorfoze. Să mă explic, îmi place ascunderea adevărului, dacă asta are urmări benefice pentru toate părțile. Pentru asta însă, e nevoie de oameni mult prea pricepuți, care, ca și în orice alt domeniu, sunt incredibil de greu de găsit.
Amatori de baliverne, aberații, exagerări și elucubrații sunt pe toate drumurile și asta mă întristează. Sunt mult prea slabi și mult prea previzibili, iar o minciună prost spusă poate la fel de bine amuza sau enerva, bucura sau răni.
Așadar, folosiți ironia insesizabilă în acele cazuri extreme sau ascultați-l pe Ombladon și încercați să mințiți frumos!

September 8, 2008

new world


Atinge sfios fiecare fir de praf pe rând. Ceva îl jenează și i se citește pe piele. Nu își dă seama cum să reacționeze sau să comunice ce simte. Locul unde se află e mult după orizonturile lumii lui. Nu a îndrăznit vreodată să se gândească ce e acolo și regretă. Trebuia să se pregătească. Nu a primit nicio atenționare de la oamenii în care are încredere și pe care i-a urmat fără ezitare. E și vina lui și acum trebuie să se descurce!
Se apleacă și-l atinge cu degetul. Îl apasă încet până când ajunge să-l atingă cu palma. Degetul e urmat de celelalte degete și devine pumn. E o senzație neașteptată, plăcută. Se ridică ținându-l strâns, să nu-i scape nicio particulă. Un gest inutil, îl pierde încet, încet. Cu o mișcare bruscă îl aruncă în buzunarul pantalonilor. Răsuflă ușurat pentru moment. Îi e prieten. Acum are curajul să avanseze, ignorând sunetele sinistre venite dinspre grupurile statuare ce planează deasupra-i. Niciodată nu i-au plăcut zgomotele și de cele mai multe ori le-a ignorat.
E incredibil de mare, prea mare pentru el, pentru ochii lui, pentru mintea lui. Nu o poate cuprinde, nici macar nu o poate privi. Ea e la fel, pe cat de maiestuoasă, pe atat de timidă. Se apropie si se departează la intervale bine definite. 7 secunde! Sau 8. E o funcție recurentă, sinusoidală. Ah, matematica îl urmărește geloasă. Decide s-o ignore. E în fața unei minuni și n-are de gând să-și amestece cifrele aici. De ce e așa nehotărâtă? De ce nu-i dă un semn? Închide ochii și ridică capul. L-a înconjurat și il neliniștește. Acum o privește fix! Sau cel puțin încearcă, îi caută privirea. N-o găsește, poate nu-l place. Oftează scurt și tresare! L-a atins! Nu a fost nici 7, nici 8, a fost un 6! S-a grabit, sau poate a alunecat și l-a atins din greșeală. E decis, face un pas înainte. Vrea să știe ce simte ea. Îl atinge din nou și din nou și din nou! Îl place! Zâmbind mai face un pas.
Urmele de sandale de pe plaja pustie duc la un puști slab, cu început de scolioză și o șapcă verde.
Soarele va răsări în curând.

September 2, 2008

roata câștigătoare

Cum arată un ipod în variantă metropotamată? Uite așa!

Am păstrat roata aducătoare de sunete și pe blog.


Animalul urban e dependent de roată. Oriunde s-ar duce, drumul trebuie sa alunece lin, cu minim de efort și în cel mai scurt timp. Nu suportă căldura, aglomerația, urăște mirosurile celorlalte animale și preferă scurtăturile mai lungi decât rutele convenționale, pentru că cel mai mult urăște timpul. Starea de enervare îi este impusa de plictiseală, care la rândul ei este specialitatea timpului. Animalul nu gândește foarte mult, preferă s-o facă alții pentru el, lui îi place să se uite pe poze colorate și la filme zgomotoase și să asculte anecdote matinale și zvonuri mondene. Câteodată se implică direct, țipă către alte animale, le atinge ori le împinge, totul pentru alungarea rutinei care se plimbă ca un monociclu pe sfoara intinsă ce-i ține urechile.

Mersul în haită îi provoacă de cele mai multe ori disconfort, adoptă roluri de gânditor, cuceritor, somnoros sau observator. Sociaizarea nu este în niciun caz punctul lui forte. Ar vrea o roată numai a lui. O roată comodă, pufoasă, prevazută cu un LCD wide pe care să se joace pe PS3, cu o ladă frigorifică cu alcool la discreție, pentru că urăște legea și ar face orice să fie în afara ei. Temperatura în jurul roții să fie ușor de setat, de preferat bizonică, e o roată cu 2 locuri totuși. Sunetul surround nu poate lipsi, ba chiar are montate boxe in afara roții, sa se bucure și celelalte animale de gusturile fine ale nobilului exemplar de la volan. Am zis volan? Mă scuzați, comandă vocală vroiam să spun. Animalelor le place tehnologia, iar GPS-ul cu hărțile download-ate de pe torrente e indispensabil. Cât despre viteza roții, cu dotările standard poate atinge viteza sunetului, insă cu mici adjustări, o roată tunată trece puțin peste viteza luminii.

Bine, bine, dar cine are voie să conducă o roată și cum se poate intra în posesia ei? Nimic mai simplu, documentul ce atestă că un animal e apt să manevreze o roată se poate obține fie prin examen, fie prin donarea către centrul de examinare a unei lăzii cu banane, exact la prețul unui manual de examen. Cât despre achiziționare, roțile ieftine si de calitate bună se aduc exclusiv din Germania de animale acreditate și demne de încredere.

Pentru cele ce nu-și permit, există roțile comune, unde toate temerile animalelor antisociale și dependente de confort se adeveresc. Este adevărat, unul dintre principalele sisteme de valori al țării este roata pe cap de locuitor. Coeficientul se calculeaza ușor, prin impărțirea numărului roților mijlocului de transport la numărul animalelor din haita ce-l folosește.

Trăim intr-o junglă, mai mult sau mai puțin urbană, învârtire plăcută!

August 29, 2008

Făt Frumos și Ileana Cosânzeana

Unul din subiectele care își fac loc inevitabil într-o discuție, la un moment dat, este crearea modelului femeii/bărbatului absolut. Fie că are drept introducere La ce te uiți prima oară la o femeie/un bărbat sau Hai să facem un top al celor mai sexy vedete de televiziune, discuția ajunge mereu in același punct, Cum ar arăta femeia/bărbatul perfect?

Tema asta are o istorie îndelungată, îndrăznesc să spun că ne-a marcat copilăria. Cred că sunteți cu toții conștienți că inofensivul Flori, fete și băieți cam asta avea la bază. Florile sunt doar o încercare de infuzie a purității in ale noastre gânduri nepătate. Ce urmează în titlu e self explanatory. Ochi albaștri sau verzi? Blondă sau brunetă? Înalt sau scund?

Mi-aduc aminte că în generală făceam clasamente cu băieții și astfel ajungeam la colega perfectă, ochii lui A., buzele si picioarele lui B., părul lui C. și tot așa, urmând să rezulte portretul robolt al celei mai sexy colege de clasă, de generație sau de școală. Da, erau multe clasamente, mulți jurați și multe feluri de acordare a punctajelor. Nu pot să zic că am evoluat, dar cred că gusturile se diversifică odată cu creșterea în vârstă, iar astfel de practici au cam dispărut.

Întrebările de genul celor enumerate mai sus, La ce te uiți prima oară la o femeie/un bărbat și Ce apreciezi cel mai mult la ea/el, încă își fac simțită prezența. Prima cere detalii exclusiv fizice, pe când a doua aduce în joc și caracterul, abilitățile, psihicul. Recunosc că ambele mă enervează. Nu găsesc răspunsul și mă îndoiesc profund că există persoane care chiar îl știu și se ghidează după el. În Miss Litoral apare la un moment dat un șablon, ca probă eliminatorie, prin care fetele trebuie să treacă. Ei bine acest șablon nu există în realitate. Nimeni nu are in cap un model și la el se raportează mereu.
Și totuși trebuie la ce mă uit prima dată la o ea? Părul? Sigur , de azi îmi plac brunetele cu codițe. Ochii? Evident, dacă n-are ochelari de soare. Gura, nasul? Uite ce buzițe simpatice are, cum să rezist? Sânii? Decolteul asta cere. Fundul? Blugi strâmți cu talie joasă, sunt un biet bărbat.. Manichiura, pedichiura, gleznele, tenul si câte și mai câte. De unde să știu eu ce mă atrage cel mai mult pe moment?
Cât despre celelalte calități și anume morale, mi-e absolut imposibil să-mi dau seama. Se spune că extremele se atrag. Se mai spune că cin s-asemănă s-adună. Concluzie? Niciuna!

Să dezvălui și cum am ajuns la subiectul ăsta. Ieri dimineață m-am îndrăgostit iar. M-am gândit să i-o arăt pe tipă și lui frati-miu, care mi-a tăiat-o scurt: Are sprâncene nașpa..
Ea e (Gabriella Climi):

August 15, 2008

Castrându-l pe Ares (2)

Cuplu ciudat, Afrodita și Ares: ea, frumusețea absolută, el, într-o căutare continuă de putere; ea, mereu adulată, dorită și admirată, el, temut, urât și grandoman.

Timpurile se schimbă, dar ei rămân mereu la fel. El i se supune ei. Tot ce face face pentru ea, pentru atenția ei. Ei i se pare simpatic, inofensiv. Se joacă cu el. Îl ia de mână și-l trage după ea. El își leapădă forța și se transformă in jucărie, mic si pufos, câteodată roz. Își aduce aminte de puteri doar când trebuie să-i ofere confort sau protecție, ignoră oboseala și greutățile fizice și se impune in fața cuceritorilor cu priviri crude și strigăte războinice. Totul pentru victoria supremă, ale ei grații.

Zilele trecute am observat un exemplu contemporan. O terasă, un el și o ea. Un el aparent timid, ca orice Ares ce se respectă, aparențele trebuie să inșele! Ea îl trage după el până la bar. Lui i se citește satisfacția pe față. Se transformă și se impune când alt Ares vrea să-i fure locul la coadă. Se întorc la masă, el cărând și pentru ea. Lasă proviziile și se duce să caute o bancă, singur, nu are nevoie de ajutor. Se intoarce repede ignorând kilogramele obiectului din lemn masiv, cărat cu o singură mână. O lasă pe ea să se așeze prima, e manierat, nu se dezminte. Se așează și el, scuturându-și pe ascuns mâna.

August 12, 2008

young people lying

Simteam nevoia sa vad ceva chill, amuzant. M-am oprit la canadienii din YPF. Imi cer scuze fanilor South Park, dar am am vrut sa le dau si lor o sansa.
Inca de pe la inceputul filmului apare cuprinsul. Filmul are 5 planuri independente intre ele, structurate pe capitole, intocmai ca o lucrare de diploma, opera a 5 studenti diferiti. Avem 5 situatii ce au ca punct culminant sexul. Sexul intre prieteni, sexul in casnicie, sexul la prima intalnire, sexul pervers si tot asa. Filmul per ansamblu nu e rau, scenariile sunt experiente de viata prin care am trecut sau vom trece cu totii.
N-am sa spun mai multe, il recomand spre o vizionare cu prietenii, e presarat cu scene inocent de amuzante.
Ca o singura observatie personala, toate personajele mint. Dar mint cum mintim cu totii, asta pare a fi singura chestie care poate impune un fel de stanjeneala si smulge ranjete putin fortate, in ciuda subiectului tabu dezbatut.

Nu puteam sa rezist sa nu postez o scena reprezentativa:


Vizionare placuta!

August 11, 2008

centrul cercului circumscris

E bine sa fii punct. Stii cu siguranta ca esti unic, apartii cel putin unei drepte, marchezi intersectii, ai mereu coordonate, te poti chiar proiecta. Nici virgula nu e rau sa fii. Esti practic un punct mai cu mot, in jos. Iar cand un punct si-o virgula se intalnesc, lucrurile se complica si o pauza e necesara.

Punct fiind, prin definitie, esti egocentrist. Degeaba negi, stii ca esti centrul oricarui cerc posibil, orice dreapta te adora. Si profiti de asta, pentru ca nu esti un punct prost. Ai multe alte puncte si virgule ce graviteaza in jurul tau, multe cercuri in care ele stau si nu se vad unele pe altele. Sunt puncte care nu-si lasa cercurile sa se intersecteze, nu-si vor multimile reunite. De ce? Habar n-am.. Poate pentru ca daca s-ar uni, s-ar aseza in linie si le-ar fi greu sa inteactioneze, departandu-se unele de celelalte, punct cu punct.

Solutia? Cercul. Punctul, eu, tu, in mijloc. Restul, in cea mai mare hora de puncte!

August 8, 2008

bloguri competitive

Geloasa ca intreaga lume si-a indreptat privirile catre China, blogosfera riposteaza cu un concurs de proportii. Nu aveam cum sa lipsesc si iata-ma inscris.

August 5, 2008

Dac-as fi pentru o zi fotbalist


Articol de Andrei Gheorghe

Vreau sa rulez.
ag@andreigheorghe.ro

Admir fotbalistii cu ciuda si ma gandesc ca mi-ar placea sa tin un discurs de 90 de minute, in fata unui stadion plin de oameni si sa-i fac sa planga, sa rada, sa ma asculte cu atentie, sa ofteze la fiecare respiratie a mea si dupa aceea sa intoarca pe toate partile cuvintele rostite de mine in fata lor. Nu c-ar fi al' dracu' de tare? Si sa mai fac si chestia asta saptamanal, ba uneori chiar mai des. Si pe masura ce enunturile mele devin tot mai bune, cumva intr-un campionat obiectiv al intelectului sa ajung la olimpiada mintii. Delirez, ca noi toti ceilalti frustratii, cu genunchi din cartilaje moi si respiratie aparent decedat tabagica. Ce este de retinut, insa, este performanta uluitoare la care au ajuns fotbalul si fotbalistii. Cine oare mai poate astazi sa declanseze pasiunea cu regularitate? Nici cantaretii nu mai sunt ce-au fost si nici stadioanele parca nu se mai umplu de rockeri. Gloria este a fotbalului astazi. Nici un om politic, nici un leader de opinie nu poate sa viseze sa coaguleze o asemenea energie. Cincisprezece mii de germani au scris de buna voie cu trupurile lor un Deutschland in mijlocul Vienei. Au facut-o gratis, benevol si foarte organizat. Ca buni germani eficienti ce erau. Iar baietii sunt perfecti. Tineri, puternici, sanatosi, bogati si frumosi; ce mama nu si i-ar dori de ginere? Cand eram mic voiam sa fiu Led Zeppelin. Astazi as vrea, daca as putea, sa fiu fotbalist.

August 1, 2008

ce altora le place, tie nu iti face

In ciuda sfarsitului prematur al SS-ului, consider jocul ca fiind reusit. Micile lacune in regulament nu au alterat decisiv buna lui desfasurare.
Ce concluzii am tras? Ca timpul e principalul factor care mi-a daramat ideile. Traim intr-o era a comunicarii, a tehnologiei, iar izolarea e pura nebunie. Nu m-au deranjat catusi de putin remarcile lor, ba chiar de cele mai multe ori ma amuzau. M-a deranjat insa ca n-am fost sincer cu timpul, nu ne-am inteles, ne-am incomodat reciproc. Cat n-a fost el prezent SS-ul a fost un joc frumos, linistit, mut, a atins perfectiunea din definitie.
Regulile timpului sunt drastice. Lungi, complicate si lumea le urmeaza orbeste. Ce se intampla cand nu le urmezi? Lumea nu te place, lumea inchide ochii cand treci pe langa ea, lumea dispare. Esti singurul manelist in grupul de punkeri, singurul care scrie fara diacritice in redactie, singura oaie in haita de lupi, absolutul. Halal reguli, nu stiti sa va jucati si insistati sa pierdeti. Dar cine sunt eu sa va spun cu ce echipa sa tineti? La sfarsit, clasamentul decide si deocamdata sunt lider detasat. Acum ma retrag si ma apar. Va voi surprinde pe contraatac.

July 31, 2008

SS.3 - Game Over

Doi-zece, doi-zece. M-aud?
Nu va urma un discurs de pierzator, nici macar unul de regret. Am simtit nevoia s-o fac, atat am putut, asta e.. Sa incerci marea cu degetul nu e lucru usor, ba cred ca e mai usor putin decat ce-am incercat eu :p Da, incerc sa ma consolez, nu-mi place sa pierd.. De fapt, daca stau sa ma gandesc e lucrul pe care-l urasc cel mai mult. Sa pierd totusi la jocul meu, hai frate..

Am inceput-o optimist, era abia a treia zi, n-ajunsesm nici macar la mijloc. O dimineata putin somnoroasa, un drum tacut, o zi agitata. Fie vorba inte noi nu prea i-am facut fata, dar planurile pentru seara speram sa ma relaxeze.Ajuns acasa, am plecat. Ca de obicei, singur. Singur? Chiar singur? Am auzit intrebarea de prea multe ori ca sa-mi mai trezeasca vreo farama de rasculare. La 19h imi lipseste muzica. Si comunicarea. Si e cam trist..
Nu ies bine din scara, ca ma opreste o bunica: "Am si eu o rugaminte. " Bunul samaritean ce-ar fi facut? Si iata-ma cum ii incarc creditul Cosmote, pe-al sau mobil. "Nu stiu ce m-as face fara el (n.a. mobilul). E indispensabil. De obicei nepoata-mea ii incarca creditul, dar acum bla bla bla." Focus ba! Incarci un mobil, iti calci pe reguli si te gandesti la nepoata-sa. Snap out! Gresesc si cele mai banale instructiuni. "Nu primesc confirmare.", "Nu stiu, nepoata-mea il incarca si azi n-am vorbit cu ea bla bla.", "Ah, uitasem un diez. Gata! Aveti 8,6E credit", "Nepoata-mea il convertea in mii de minute ( mii si mii si mii..ce stie nepoata-sa, auzi), dar mersi mult","Mda, cu placere!".
Capitolul prima oprire: "vino mai tarziu, sa se intunece, se proiecteaza un film"; Vilacros a doua, si ceva fum. Sa fie agitatia, sa fie berea, sau a doua, sa fie punct! A urmat o coincidenta si ceva discutii placute, cu ei pe care i-am renegat. Imi pare rau ma. Meritam rosu cand am luat galben!

thumbs up: reducerile de la border's, cinema capitol, tehnologia, voi
thumbs down: sunetul de slapi in inima bucurestiului, cracile copacilor rupte de cracile masinariilor, eu

July 30, 2008

SS.2

Parca jocul incepe sa capete culoare. E mai greu, miza inexistenta ma atrage.
va trebui sa ma pazesc, deja am incasat primul galben. A fost extrem, nu aveam ce face. Am cedat jumate din sansele de reusita pe un sms onomastic. Nu aveam cum sa n-o fac si cred ca am stiut asta dinainte. Eh, abia acum incepe cu adevarat distractia.
Dupa o dimineata neasteptat de lenesa, intarziata de sosirea fiului ratacitor, a lui fratimiu, a urmat o zi plictisitoare la birou. M-a pus dracu sa termin tot ieri.. Ziare iar n-am citit, stiri iar n-am aflat, iar acum situatia s-a complicat, odata cu venirea lui fratimiu. Am 2 camere cu televizoare deschise si una cu un calculator abia upgradat, din totalul de 3.. E clar ca afara mi-e scaparea..
Am aflat ca dragostea dureaza 3 ani, mi-am adus aminte cum arata flirtul prin atingeri inofensive si m-am indragostit de un parfum. Per total o seara de marti fara cele 3 clasice rele. Asta daca ignor ce trebuie sa ignor, inca n-am reusit sa blochez si sms-urile si era sa-mi fie fatal. Ma tin insa tare si continui, va urma si 3-ul. ;)

thumbs up: parfumurile cu iz de indragosteala, ploile de vara
thumbs down: tentatiile interzise

July 28, 2008

SS.1

Prima zi, ca intotdeauna o luni. Ce pot sa zic, am avut oaresce emotii, ceva frica sa nu pierd din start. Dar iata ca, oarecum contrar asteptarilor, a fost poate cel mai reusit inceput de saptamana muncitoreasca la care am luat parte.
M-am trezit mai devreme ca de obicei, pe la un 7 si 15, deloc obosit. Ajuns la birou, un frappe si un espresso m-au luat prin surprindere si iata-ma plin de energie la 9 matinal. Orele au trecut pe nesimtite, ca un nebun, am facut azi de 2x cat am lucrat in ultimele 2 saptamani. Entuziasmul venit de nicaieri nu s-a oprit aici, iar ora 18h n-a mai avut puterea de alta data si iata-ma in drum spre centru, in cautarea unui ziar care sa ma informeze ce si cum a fost lunea asta pentru restul. Evident ca n-am gasit nicio taraba deschisa, maine tre sa le iau de la baietii de la semafor. Mi-au lipsit putin castile, dar a fost ok. Am ajuns pe Motoare, am baut o bere la 330. Incredibil cum se comercializeaza asemenea glume de volume. Cate basini sa ai, ca bautor de bere, sa vrei sa bei la 330, sa vrei sa faci o mie de drumuri sa le cumperi, asta pe langa obisnuitele drumuri la toaleta?? Clasicul bautor de bere este, prin definitie, lenes, deci &^%*!! Evident ca am pierdut astfel si locul racoritor de la bar si m-am retras undeva spre intrare, unde, observand atent marele zid pictat, am observat si cea mai gay (in adevaratul sens al cuvantului) imagine, dar va las sa fiti oripilati la randul vostru (!hint: 2 maini si un roz). Am incheiat apoteotic, cu o plimbare linistita prin cismigiu, acompaniat de zburatoarele negre si mirosurile deloc colorate ale cutiilor de plastic.
Din nou acasa, am mancat ceva, am scris ce se vede si ma bag la citit. C ya maine!

Ca un rezumat:
- thumbs up: productivitatea muncii, sprinkler-urile de la barul de pe motoare, bannerele cu zicatori de pe universitate, clasicul zumzait al ciorilor din cismigiu, muzica de pe guerrilla
-thumbs down: lipsa b24fun de la intrarea in laptarie, cocalarii care intrau in lift si se intrebau 'e o femeie care sta inauntru?', berea la 330, pasajul de la universitate

ps. mobilul e ocupat, stiu, vorbesc mult la el in perioada asta :p

SS rules

A inceput, cu putine momente intarziere, dar m-am inscris. Sa va prezint regulamentul:
- nu voi folosi mobilul cu absolut niciuna dintre utilitatile lui (telefonie, sms, mp3 player etc) cu o singura exceptie: comunicarea in interes de serviciu;
- nu voi folosi calculatorul in afara serviciului si acolo doar cu aplicatiile absolut necesare. Si aici exista deasemenea o exceptie, blogul, pe care voi relata zilnic in ce stadiu ajunge plictiseala;
- nu voi asculta muzica decat la radio;
- nu voi incerca sa mijlocesc comunicarea prin pasarea oricaror dintre actiunile de mai sus altor persoane;
- dupa indelungi negocieri, am stabilit de comun acord cu mine, ca voi fi contemporan cu Graham Bell, astfel avand acces la telefonul fix;
- la prima abatere de la reguli, voi primi cartonasul galben. La a doua pe cel rosu si implicit eliminarea din concurs.

Acestea fiind zise, sa inceapa!

July 24, 2008

soundtracks

hit by leapsa

Sa fie, intr-o ordine total aleatoare urmatoarele:

1. House MD
2. It's all gone Pete Tong
3. Cruel intentions
4. Requiem for a dream
5. Juno

July 23, 2008

SS game

Ieri a cam plouat. Mai exact a fost furtuna. Si evident ca mi-am luat adio de la netul d-acasa pentru cateva zile. A fost exact ce aveam nevoie.
Ma gandeam acum ceva vreme cat de mult ma tot cufund in prostie. Sunt dependent de net, de jocuri, de distractie, de petreceri, de bautura, ma depravez continuu. Recunosc, nu rezist tentatiei placerii.
Aseara insa, stand cu picioarele pe geam, cu scaunul pe spate si talpile in adierea rece a vantului, am avut o revelatie. Poate fi usor tag-uita cu gay, sociopat sau pur si simplu tampita. Mie insa mi-a placut la nebunie(nu mox, nu sunt gay ;p).
Am creat un joc. Un joc care ma va duce basicurile societiii moderne. pentru o saptamana voi renunta la: mobil, mail, messenger, bautura si jocuri. In aceasta saptamana voi urma cursul normal al vietii, excluzand comunicarea contemporana. Voi iesi in oras total random, neplanuind nicio intalnire. Voi relata tot ce se intampla numai pe blog, oprind insa comentariile. Apreciez daca nu ati recurge la telefonul fix, pe care foarte probabil ca-l voi folosi in situatii extreme.

Astfel incepand de lunea viitoare, 28 iulie, ma inscriu in Silenzio Stampa Game.

July 22, 2008

tentatia seductiei

metropotam>concurs>arta fotografica>seductie

Personal fav:






Seductie surpinsa







Seductie indepartata


















Seductie ascunsa









Seductie candida



Seductie timida







Seductie straina















Seductie pura




















Seductie!

July 21, 2008

vis 3


Din pacate e unul din acelea a caror desfasurare nu ramane limpede dupa trezire. S-a intamplat undeva intre 6.00 si 7.20, intre 2 guri de apa si un stranut, respectiv ochii deschisi si urari de 'neatza. Se spune ca un vis dureaza maxim 10 secunde si tind sa dau dreptate zvonurilor, pentru ca exact atat mai tin si eu minte.
Subiectul central este o ea, blonda, dotata, trista si frumoasa (se poate chiar pune cate un foarte in fata fiecarui adjectiv), figurantii eram noi. Eu in principal, pentru ca de ceilalti nu-mi mai aduc aminte, cu siguranta eram un grup de baieti. Restul decorurilor, o camera de hotel, un pat mare, un cearsaf, o curte, un mire dezorientat si libidinos.. si cam atat. Practic ce-mi aduc aminte ca imagini, sunt doar 2 cadre. Prima cu ea pe pat, eu undeva in coltul camerei, probabil asezat pe ceva. E goala, cu o mana tragand cearsaful spre ea, cu cealalta incercand sa-si acopere pieptul. Se vede ca e trista, dar resemnata. Evita sa se uite spre rochia de mireasa ce leviteaza aproape de ea. Nu-si ridica privirea din pamant, ma evita si pe mine. Din cauza mea a ajuns aici, dar a continuat sa-mi fie prietena. I-a fost greu, dar n-a recunoscut niciodata. Si nici n-o va face, cunoscand-o insa, stiam dintotdeauna.
Al doilea cadru, parca privit de la fereastra camerei, cuprinde curtea mare, cu prea putina flora si cu un barbat in costum alergand in zig zag dupa o tanara domnisoara. Nu mai aveam ce sa fac, regretele nu-mi acopereau vina. M-am intors, m-am uitat la ea si n-am uitat.

July 17, 2008

ulcioare de pamant

Am citit de multe ori despre ele, despre izvoarele fericirii. Aduc intr-adevar fericire, nemurire sau bogatii nemasurate, implinesc orice dorinta specific umana, o maximizeaza si o duc la stadiul de absolut, iar cei ce se bucura de ele sunt numiti eroi fantastici. De ce fantastici? Evident pentru ca nu exista, sunt idealul de neatins al naturii.

Si totusi, sa ne imaginam ca intamplator mergem singuri printr-o padure si intr-o poienita emanand magie, il gasim. Chiar in fata noastra se afla Izvorul. Cu o structura deloc impresionanta, ba dimpotriva, comuna si saracacioasa, nu atrage atentia trecatorilor de rand. Numai ca odata ajuns in preajma lui, misticismul se dezlantuie si zglobia si multicolora fairy ne confirma ca fiind alesul, the chosen one, avem unic acces la.. la ce?

tbc

must listen (VI)



2 aug, drink with me

July 10, 2008

crossroads

Take a left? Take a right?
Suntem indecisi. Am asculta o a doua parere. Am intreba un ochi. Am vrea sa stim cum sunt ambele si abia apoi sa alegem. Parca se vede ceva, ceva. Nu e destul de clar, vrem certitudini, vrem siguranta, uram riscurile. Ne asezam si ne gandim. Ne e frica sa pasim. Poate ratam ceva exact cand credeam ca ne-am hotarat. Ne trebuie cineva sa ne tina spatele, sa ne atentioneze daca nu cumva a aparut ceva in ultima clipa. Si daca nu, daca tremurand inaintam, sa ne impinga. Sa ne tipe in ureche si sa ne tina de mana.
Dar cum ne dam seama daca am ales bine? Nu vom stii niciodata daca partea cealalta e mai calda, mai verde. Nici nu trebuie, unde ar mai fi farmecul? Mergem spre urmatoarea rascruce deja si ne trebuie o minte limpede.

Inchide ochii, trage o gura mare de aer si.. flip a coin!

July 3, 2008

substitution

Am urat dintotdeauna un lucru: sa dezamagesc. Poate o fac des si nu-mi dau seama, insa atunci cand realizez regretele ma omoara. Diriga din liceu imi spunea ultimul om si chiar nu era departe de adevar. Mereu m-am vazut un om superior, fara falsa modestie, poate ca sangele arian ce-mi curge in vene nu se lasa ignorat. Dar vin acele momente, acele clipe in care imi vine sa intru in pamant, chit ca-mi dau seama pe moment, sau la ore distanta. Si nu mai e nimic de facut. As putea sa incerc sa repar, dar de cele mai multe ori chiar nu este indicat, riscul sa ma cufund in penibil fiind mult prea mare.
Simt nevoia sa citez din nou, de data asta pe cei de la Nirvana: I'm worse at what I do best/
And for this gift I feel blessed. Mi se pare cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata, nepatand insa talentul artistic al lui Kurt. Nu vad cum ai putea sa te lauzi in stanga si-n dreapta cu o mare abilitatea de-a ta, iar cand vine momentul sa o demonstrezi tu te faci de ras. Nu inteleg, pur si simplu..
Postul acesta si-a cerut drepturile in ultima vreme, mi-a dat destule motive sa cred asta. Nu sunt nici pe departe mandru de mine, ba chiar am senzatia ca a mea curba are o tendinta absolut descendenta, iar eu, eu sunt incapabil de vreun reflex.
Nu vreau resemnare, dar pentru moment cer schimbare..

June 30, 2008

aparentze

Vorbe, haine, poze, cantece, jocuri, priviri, drumuri, idei, nimic nu e ceea ce pare. Si ca sa il citez pe House, everybody lies. Toata lumea are intentii ascunse, toti se prefac, toti avem ca hobby manipularea si as fi ipocrit sa nu ma includ in restul societatii. E o activitate greu de intretinut si la fel de greu de descifrat, de fapt aproape imposibil. Si toti stim asta, din pacate. Spun din pacate pentru ca dispare factorul sincer. Mereu suntem circumspecti, mereu cautam intelesuri ascunse, interpretari fanteziste, extrapolam, ne pierdem. Alungam din start posibiltatea unei realitati simple, a unor fapte instinctive si frumoase, suntem duplicitari si mult prea intelepti.

June 26, 2008

capitolul 3

Am terminat o facultate. Am intrat in randul intelectualilor. Evident, peste 50% din viitor e asigurat. Cine a mai pomenit ratati cu studii superioare? 4 ani de acumulari, de aprofundat stiintele administrarii afacerilor si implicare in numerose proiecte care mi-au captat intrutotul atentia. Cam asta a fost, teoretic. Cu atatea informatii as fi gata sa fac bani din absolut orice.

Cum a fost de fapt? Al naibii de plictisitor! Inceputul, ca de obicei, a fost promitator. Pe parcurs insa ne-am indepartat reciproc. Sa fi fost eu de vina, sa fi fost ea, adevarul e undeva pe la mijloc. Cert e ca spre sfarsitul aventurii a inceput sa-mi para rau. Am purtat multe si diferite discutii, in multe si diferite locuri, ea deghizata in multi si diferiti oameni. Ba chiar, mi-a fost pentru o vreme prietena. O prietena simpatica, ultima care ma mai considera copil si ma ocrotea ca atare. Da, cred ca-mi vor lipsi toate astea. Ne vedeam rar, nu ne-am implicat, putea sa fie mai frumos..

Inevitabil, a venit momentul in care ne-am luat adio oficial. Si astfel, pentru performantele obtinute pe durata relatiei am primit un 69. Si atat.

June 23, 2008

must listen (V)



stiu ca zambesti :)

demodat

Nici n-am iesit bine din casa si mi-a atras atentia, doar pentru o zecime de secunda. Facusem deja un pas si il pierdusem. M-a facut curios si m-am intors la pozitia initiala. Si iar l-am vazut. M-am apropiat si fragmenul de ciob a tacut timid. Surprinzator de mic, luminii i s-a facut mila de el si iat-o cum il ajuta sa impresioneze. O sclipire perfecta intrun hol dezolant!
Mi-am adus asa aminte de un ceva mare, negricios, invelit intrun altceva roz, mulat, plin de oarece mini cristale. Mi-a luat ochii. Realmente la soare ma puteam uita, dar la el nu. Probabil asa se explica si ochelarii de soare atasati obiectului cu pricina, evident ferindu-l de orbire in cazul in care i-ar sari brusc o oglinda in fata. Nefiind primul astfel de exemplar intalnit, am ajuns la concluzia, poate pripita, ca moda e de cacat! Am sa fiu poate contestat, stiu ca voi nu considerati asa ceva moda, dar fiecare apartine unui grup social si cu siguranta in randurile lui exista o moda proprie. Punkeri, manelisti, rockeri, houseri, junkeri si femei, sunt doar cateva din categoriile devoratorilor de moda. Aparent muzica are cea mai mare influenta in vestimentatia omului modern. Si nu, nu sunt deloc misogin, dar pe cuvant daca pe voi va inteleg doamnelor si domnisoarelor.
De ce atata machiaj? De fapt de ce machiaj, punct? Pe bune ca ar trebui interzis consumul zilnic de ruj, fond de ten si alte prafuri si creioane colorate. Nu cred ca place cuiva sa admire amprentele rosiatice de pe paharul de vin, sau ochii negru-inlacrimati dupa ce te-a prins ploaia 2 minute, sau atingerea deloc suava a stratului de fond de ten intr-o apropiere pasionala.
De ce push up, de ce unghii lipite, de ce solar, de ce tocuri? Nu va fac sa va simiti bine, va castiga cel mult cateva intoarceri de capete pe strada si niste ganduri masculine indecente, daca nu chiar si mesaje tipate. Sa mor daca va inteleg.
Eu unul urasc tinutele formale, de fapt urasc cam orice fel de tinuta in care nu ma simt bine. Am ajuns saptamana trecuta la facultate sa sustin proiectul de licenta si ce sa vad: lume la costum, sacouri, camasi, nebunie! Ora 8 dimineata si parca ajunsesem la bal. Si m-a prevenit mama, ca ia-ti o camasa, da sa-ti calc una alta. Am preferat o tinuta lejera, decenta. Si totusi, incredibil, dar a avut dreptate. Nu sunt un rebel nici pe departe, dar refuz sa ma subjug unor astfel de practici. Nu cred ca exista cineva care s-ar lipsi de serviciile impecabile ale unuia care gandeste ca mine si ar prefera pe un altul, prost, dar cu camasile calcate. Nu incurajez indiferenta, neglijarea totala a imaginii publice, nu haina il face pe om!

Iata un filmulet pe care va recomand sa-l savurati pana la capat: Portret de familie. (link provided by mox)

June 17, 2008

suporter emo

Simt frustrare. Neputinta. Durere. Sunt un biet naiv, credul si pueril. Lacrimi, oftaturi si atat.

momente

Sunt clipe efemere pe care le astepti cu infrigurare. Traiesti pentru ele. Cel putin la fiecare cateva cateva minute te gandesti la urmatorul. Asta e singura regula dupa care ele apar, sunt mereu succesive, niciodata 2 in acelasi timp. Si iti distrag atentia, te fac sa visezi cu ochii deschisi, sa-ti inchipui cum ar fi daca le-ai trai acum. Cum ai reactiona? Cum ai vrea sa se intample totul? Cum n-ai vrea? Practic zeci de filmulete, de situatii fantastice te seduc precum cele mai candide nimfe. Si asta e tot farmecul, nimic altceva nu mai conteaza sau totul trebuie sa treaca cat se poate de repede pentru ca tu sa ajungi acolo unde gandurile-ti sunt prezente cu mult inaintea ta.
Viata e frumoasa cand sunt multe astfel de momente, timpul zboara si cu toata ca in viitorul apropiat vei uri aceasta expresie, acum este exact ce vrei sa se intample. Urmatorul meu moment este in cateva ore, marele meci cu Olanda, deja simt vuietul tribunelor in mine, imnul imi inteapa venele si intreaga lume se transforma intr-un petic de iarba si un tremurand de suflete. "Am pentru ce trai!", cum bine spunea un bun prieten.

June 5, 2008

n/a

Sunt lucruri pe care crezi ca le poti face. De fapt esti convins ca nu vei avea nicio problema in a le practica, tinzi chiar sa speri ca poti excela ducandu-le spre perfectiune. Sunt oameni care chiar faca asta, se numesc popular genii. Chimie, drept, medicina, sport, literatura, conducatori de imperii, tacticieni, genialitatea are multe forme.
Dar revenind la ideea cu aptitudinile banale ale oamenilor cu prea multa imaginatie. Imi place parkour-ul. M-a fascinat dinainte sa aud de el. De mic imi placea sa sar peste, printre sau pe diferite obiecte. Si o faceam foarte bine, nu ma laud, dar majoritatea amicilor cu care incercam diferite concursuri erau infranti cu usurinta. Astfel am terminat prin a fi laudat de profii de sport, atat in generala, cat si in liceu pentru performantele fizice atinse, saritura in lungime, probe de viteza si chiar flotari. Ajunsesem in generala sa sar scara dintre doua etaje, fara sprijin, pur si simplu picioarele imi spuneau ca pot, iar eu le ascultam.
Dar vine acel moment in care deceptia te loveste ca un baros in moalele capului, zambetu-i batjocoritor umplandu-ti mintea. Un banal gard mi-a pus capac, mi-a legat bila detinutilor de sperantele genialitatii neslefuite. Schiopatatul imi aduce aminte neincetat de visele puerile la care am indraznit sa aspir.

Crezand ca pot m-am inselat!
Crezand ca sunt m-am inselat!
Crezand, m-am inselat..

June 3, 2008

Dansati pentru noi!




Mai sunt 4 zile pana incepe marele bal, marea sarbatoare a Europei! Si de data asta ne-au lasat si pe noi sa participam. Avem la dispozitie cel putin 270 minute sa demonstram ca avem cel mai frumos dans, cele mai tehnice miscari si cele mai mari inimi. Va fi o sala plina, si-au anuntat prezenta 23 milioane de sustinatori. Ne oferim sa-i purtam pe brate sau sa le stergem lacrimile. Pe toata durata concursului ii vom incuraja numai pe ei, chit ca seful ne va improsca cu deadlineuri sau prietena va invoca romantismul ca ultima arma de persuasiune.

Am asteptat 8 ani, am terminat un liceu, inca putin si las si facultatea in urma, am avut mult prea mult timp sa inmagazinez emotii si sperante. In sfarsit galbenul geloziei, al frustrarii, ma va ineca cu mireasma-i. Nu este doar un hobby, nici macar pasiune, sevrajul mi-e aproape, sunt dependent si nu, nu ma tratez. Voi comunica prin clisee, voi denigra poezia si va voi sfatui si pe voi sa faceti la fel.

Hai baietii! Hai Romania!

must listen (IV)

stereophonics-maybe tomorrow

June 1, 2008

slippery


Exista o eroare. 'low virtual memory', windows-ul e prea bine obisnuit cu ea. Ma enerveaza la culme, totul merge incet, pana si la momentul izbavitor, al restartului, se ajunge intr-un timp
indecent de lung. Nu sunt un mare it-ist, dar nu am cum sa nu observ ca jocurile sunt de cele mai multe ori principala cauza a erorii. Momente de placere si relaxare curmate de o impotenta virtuala, e asa trist.
Nu ma identific cu o masina perfecta in mult privinte, cum este un calculator, dar observ ca in ultima vreme cel putin, avem aceleasi erori. Cauza, micile placeri al vietii, jocuri inofensive cu lichide colorate sau poate un sistem distrat, dominat de hedonism si naivitate. Mi-e prea greu sa identific virusul, stiu insa ca atacurile devin frustrant de zeflemitoare.

Flegmatic, sincer, deloc tendentios, ma tii minte?

May 28, 2008

murphy's lawn

Sinonime cu ghinionul? Mai mult bat spre 'de ce ti-e frica nu scapi'. Mereu m-a inspaimantat zicala asta. Ma gandesc ca de la ea a pornit si Murphy sau la ea sa fi ajuns ca la o concluzie. Si totusi legile lui le vad pe ultima treapta a unei scari a lucrurilor nepacute. Sunt colorate cu un umor negru la care nu poti ramane impasibil. Si nu stiu de ce am impresia ca pot fi demonstrate statistic. Urcand in ierahia necazurilor, pe urmatoarea treapta gasesc ghinionul, imprevizibil, dar de cele mai multe ori fara daune irecuperabile. Trecem mai departe, dar nu voi mai repeta zicala de mai sus. Un rau la care te astepti si care e enervant de punctual. Chit ca nu te va afecta foarte mult, frustrarea provocata ii multiplica efectele. Ajung in varful piramidei si iata-l: destinul. Pur si simplu in fata lui nu ai ce sa faci. Daca exista, e cel mai crud si mai nemilos lucru posibil. Nu da nimanui nicio sansa, bani, putere, worthless lead.

Sa inchei totusi intr-o nota sarcastico-optimista si sa accept ca Murphy are de departe cel mai mare simt al umorului cand e vorba de facut prostii, vorba cantecului:
I never had a slice of bread,
Particularly large and wide,
That did not fall upon the floor,
And always on the buttered side.

May 27, 2008

must listen (III)

John Frusciante - Falling

Ce simti?

blog yourself

La recent incheiatele Olimpiade ale Comunicarii blogosfera a avut de suportat multe premii (nu, n-am castigat nimic!), ceea ce mi-a dat putin de gandit. De ce se vrea popularizarea acestui tip de comunicare? Si mai ales, ce tip de informatii se vor a fi impartasite prin posturi? N-am gasit un raspuns si nici nu-mi voi bate capul sa gasesc, insa e simplu, se vrea o blogosfera populata. Oamenii vor sa aiba ce citi cand ajung dimineata la munca, vor sa aiba ce comenta inainte de pauza de masa si vor sa starneasca controverse prin posturi scrise inainte de plecare, sa fie proaspete pentru dezbaterile din fiecare seara. Da, exagerez, e imaginatia mea la mijloc, blogosfera nu e second life..

Era o sectiune a concursului in care era premiat cel mai bun post care indemna lumea sa bloggereasca. Mi s-a parut o prostie, sincer. Ideea, zic eu ca n-ar fi trebuit fie sa convertim adepti ai acestei practici, ci doar ar trebui sa explicam ce este un blog, care este ideea fundamentala a lui. Si aici cred ca putem zabovi o vreme. Blogul seamana cu un jurnal, online. Este un caiet cu insemnari digitale, de orice tip: de la banale linkuri, la filmulete, muzica si sondaje. Cine poate intra in posesia unui astfel de caiet? Evident ca oricine si mai mult, e gratis! Se si poate imparti, avand mai multi proprietari sau se poate tine ascuns, doar pentru sine. Pe el pot aparea oricate insemnari, postate oricund, de oriunde. Un alt mare avantaj e ca nu-l poti pierde, chit ca a facut mama curat prin carti sau ai avut nevoie disperata de caiete pentru cornete, blogul nu va disparea de la locul lui. Cam asa sta treaba cu blogspot, wordpress sau alte librarii online.

Si totusi despre ce sa scri in el? Asta depinde de fiecare, exista bloguri cu poze, bloguri cu filme, bloguri cu recomandari de petrecere a timpului liber, bloguri cu poezii etc. Eu am ales blogul personal, plin de nimicuri. Nu l-am facut privat pentru ca n-am nimic de ascuns. Am scis in el ce mi-a venit, am postat ce-am vrut, fara absolut nicio retinere. Probabil ca, privind din afara pare o insiruire de aberatii, majoritatea scrise la ore tarzii, de sinceritate. Sunt chiar cateva scrise in momente in care nu eram tocmai treaz. Si evident ca nimeni n-o sa inteleaga ce dracu' insemana toate bazaconiile aruncate intr-un asemea hal. Carpe diem, prieteni! Nici n-aveti idee cu ce placere recitesc acele posturi, imi aduc aminte de stari, de intamplari, de ochi, de nopti, de cantece, de meciuri, de absolut tot ce mi-a placut si am imortalizat in cuvinte.

Ca o concluzie, da, promovez blogosfera! Nu pe cea comerciala, pe cea sincera, personala. Vreau sa vad un mar cu ochii tai, vreau s-aud marea cu urechile ei si vreau sa simt ploaia alaturi de voi.

May 24, 2008

cuvinte


Portrete albe,
Umbre albastre,
Ochi inchisi.

Nu-mi dau seama daca sunt versuri sau cuvinte, nici macar de unde mi-au rasarit in minte. Stiu insa cand: in singurul moment in care starea febrila a parut artistica. Le-am repetat de cateva ori in gand sa m-asigur de veridicitatea si coereta lor, iar de cate ori o faceam frumusetea lor crestea. Nu le-am lasat sa plece, le-am notat, nu le-am tratat ca pe niste ganduri ordinare. Aici a aparut problema, am ignorat tot ce le dezvolta. Poate sunt geniale singure insa, se spune ca gemenii au astfel de momente de trei ori pe zi; legende.. Mi-e frica sa m-ating de ele, sa nu le stric. Am sa le las asa. Nu, nu sunt nebun, nici macar genial, aceasta nu e o revelatie, sunt numai cuvinte.

May 23, 2008

e vremea mea

Vor fi 365 zile speciale. Pentru ca acum scrie mare pe mine: 23. Nu sunt superstitios, dar acest numar are ceva, cu mine. Si eu cu el. De obicei ne intalnim o data pe an. Doar de data asta vom fi nedespartiti. Si vom arata de ce suntem in stare, vom atinge culmi si vom descoperi secrete, vom invinge ploi si vom strabate mari. Sunt motivat sa fac din fiecare din aceste zile, cate o petrecere cu aspiratii extravagante. Nu ma voi opri la demonstarea axiomelor, cred ca se poate mai mult.
Bine ai venit prietene, odihneste-te putin, in cateva ore incepe epopeea.

May 20, 2008

remember acum


Incepeam sa scriu pe blog cu un post despre agonia provocata de febra-mi. Avea sa fie ultima oara cand o intalnesc. Pana azi, cand si-a facut aparitia cu ai ei discipoli indurerati si sacaitori, carora disconfortul ce-l provoaca le lumineaza aura de satisfacere. Atunci stralucirea-i m-a orbit, m-a aruncat in cascadele fara fund ale dezamagirii, ale neputintei, acum insa nu vreau sa pierd. Mimez putere! O iau din ani trecuti, vise necoapte si piele fina.
Drumurile pe care le strabat nu sunt presarate petale de trandafiri, nici macar cu miros de cactusi. Si ma misc greu, inchid si ochii, parca astept un zeu sa se coboare, sa-mi fure harta si sa-mi zica: "Nu te-ai pierdut, dar esti departe. Oare ajungi?".

May 16, 2008

must listen (I)

10 mii

Exista acei oameni care vor 10 mii. Ei te vor opri pe strada si te vor intreba daca nu cumva acei bani mult ravniti sunt la tine. Fac parte din aceia care se opresc si le asculta discursul. poate la un moment dat ma va costa, dar pana atunci sunt credulul perfect. Si parca sunt predispus la astfel de monoloage, lumea mi se destanuie din senin, fie ca spera sa le dau banii de paine, fie ca pur si simplu, sunt acolo.
Ultima astfel de intamplare s-a consumat azi. Castile in urechi, basca pe cap, mainile in buzunar, pasi deloc grabiti, clasicul eu. Evident ca de la departare nu avea rost sa bag in seama un om la a doua tinerete, deloc demn de mila sau orice alt sentiment aferent, dar iata ca ma surprinde. Gesticuland ma provoaca sa-mi scot castile si sa-i acord atentia cuvenita. Am auzit decat sfarsitul "..20 mii ca ma duc la spital la varamea' si sa nu ma duc cu mana goala". N-avea rost sa ma gandesc foarte mult, neavand banii, dar aparent m-a inteles foarte rapid, niciun "macar un 10mii" sau "oricat marunt ai". Si ma loveste: "Eee Italia! Cum e cu fetele? Faci dragoste! Nu e lipsa!". Sunt multi nebuni, dar tipul ma amuza groaznic. Dadeam din cap amuzat si confirmam (deh :D) si el tot continua, cu gesturi ample amuzanto-obscene. Gesturi simpatice insa, nu ar fi deranjat pe nimeni. M-a distrat, radeam singur dupa despartire si ma gandeam de unde a tras el concluziile. Poate ca e ceva, eu nu-mi dau seama. Auzi, Italia..

May 11, 2008

13

Nu am fost niciodata trist pentru ca sunt fricos. Nu vreau sa iubesc cat pot de mult. Nu m-am atasat niciodata de nimeni si am crezut ca scap. Dar se pare ca exista un moment, acest moment, necrutator cu toata simtirea mea. Este fiinta, deloc umana in aspect, care mi-a drogat sangele si acum pleaca. Chinuindu-se ma chinuie, e necrutator. E singurul suflet pe care l-am intalnit de la sfarsitul copilariei si de care mi-a pasat. Imi pasa enorm, il am in inimi, in creieri, peste tot. La fiecare pas il urmaresc, il mangai, il iubesc!
Doar lui i-am oferit caldura, pentru ca doar el mi-a oferit raceala. Este raceala mea, acum inlacrimata si doare tare. Siroaie curg si cad in mine.
Ma enervez ca-s inutil, ma enervez ca-l las sa plece. Nu ma mai priveste, e resemnat. 13 ani mi-a oferit tot ce-mi doresc, dar timpul e rau, iar eu sunt mic. Mi-a lasat amintirile, un venin chinuitor si dulce.

Acum el toarce. Eu tac si plang.

May 6, 2008

mai e 1













Traditia spune ca intaiul lunii mele se simte cu picioarele goale in nisip. Dar ca orice alta traditie pe care incerc s-o stabilesc, se frange rapid. Stiu ca a plouat, stiu ca a fost multa lume, cu manelele si cocalarii din oficiu, cu ochelarii d&g si daciile nike, dar de ce sa lasam niste pete sa acopere un spirit? Pentru ca 1 mai la mare e frumos asa cum e. Capricios si nebun, de cate ori nu ne-am certat pe seama vremii? Calm si prietenos, ne-am jucat in iarba de pe faleze. Zgomotos in toiul noptii, alaturi de prieteni, alintandu-te cu soapte timide cand ramaneati singuri. Sigur iti aduci aminte de el.. El e spiritul! Il stim de mult, degeaba se spune ca s-a schimbat, eu nu vreau sa cred..

Anul asta am fost in Sibiu si Cluj. De 1 mai. Acolo nu l-am gasit. A fost insa o excursie banala, am vazut o piata frumoasa, multi straini, piste de biciclisti si strazi late. Am fost cu oamenii din vama. Aproape toti tanjeau dupa ea. Poate n-o spuneau, dar se vedea. Vroiam vesti de la mare, vroiam sa ploua, vroiam sa credem ca am facut alegerea buna. Sunt comod, lenes si nu-mi place maratonul. As fi preferat sa fiu plouat, sa-mi fie frig, sa ma imbat oricand, poate mereu, sa ma trezesc cand nu-mi mai e somn si sa imi fac bagajul cand plec spre casa. Vreau ca locul pe care il vizitez sa-mi fie pentru cateva zile casa. Numai asa il voi intelege, cu monumente, traditii, cu rutina mea adaptata la viata lui.

April 22, 2008

writer's block


Pana de idei, lipsa de imaginatie, spune-i cum vrei, pe mine m-a lovit. Ca o astenie varatica, ghidata dupa principiile suratelor, dar putin diferita. Cu neuronii in pozitie inerta, raman impasibil la socuri. Mi-a blocat iesirile, intrarile, ma tine sub asediu. Nimic din ce rasuflu nu mai are legatura cu exteriorul, nu mai vad verdele din rosu, nu mai aud corurile ragusite. Ma enerveaza la culme. Vreau trocul de altadata, vreau sa fur d-afara. N-am aliati, nu-mi vin intariri, e o batalie inegala.
O singura chestie insa imi place la nebunie, faptul ca stiu c-o s-o castig! Si atunci ma voi razbuna. Si vor fi multe si dulci, fructele victoriei.

Pentru moment insa, i'm off! Mici spasme ganditoare, adieri firave, si atat..

April 20, 2008

critic inscris

Scriu cu ironie, subliniez cu sarcasm. Mi se par cele mai frumoase 2 culori. Le folosesc des si poate deranjez. Critica, pe de alta parte, o consider insa cea mai mare dovada de prietenie. Imi critic prietenii si apropiatii. Pentru simplul fapt ca imi pasa.

March 27, 2008

balsam divin

Daca s-ar introduce teoria creationismului in scoli ar fi foarte simplu sa rezolvi un test grila, raspunzi peste tot “asa a vrut Dumnezeu” sau “cum vrea Dumnezeu”.

Incalc voit una din porunci. Pretuiesc stiinta!

Libera alegere: Lasati copiii sa vina, daca vor, la mine, (El)

March 21, 2008

LMA

Postul 100! Nu-mi explic cum am ajuns aici. Sunt oarecum mandru totusi. Nu-mi dau seama cum ar trebui sarbatorit centenarul blogului. Stiu ca nu-i plac ceremoniile pompoase si sincer mi-ar fi lene sa organizez.
O floare nu merge, blogul meu nu e gay, cred. O sticla de ceva, o tigara, nimic, blogul nu e consumator, cu toate ca-l banuiesc. Macar socially asa. O petrecere surpriza ar fi o idee, dar de unde prieteni? Ba ce blog emo! Sper ca nu citeste.

Mda, e clar: SMS, write new, "La multi ani!".

not much

Not much of a talker, but a writer.
Not much of a maker, but a thinker.
Not much of a leader, but a manipulator.
Not much of a singer, but a listener.
Not much of a team player, but an individualist.
Not much of an adventurer, but an advicer.
Not much of an ignorant, but a goofy.

March 6, 2008

RPL

Ca la orice inceput de joc, trebuie sa-ti alegi "eroul". Stateam si ma gandeam ce sa ma fac, ca inaintea oricarui RPG (role playing game), numai ca parca e putin mai complicat in cazul RPL-ului (role playing life). Fiecare are abilitatile lui proprii, creste intr-un stil caracteristic. Jocul se ramifica, si in functie de calitatile si defectele alese se genereaza diferite questuri si rewarduri, NPC-urile (non playing characters) raman mai mereu aceleasi , ca si decorurile dealtfel, putand in rare cazuri sa fie modificate (special encounters, special events).

Ii selectez pe rand pe cei 3: laid back (cu trait-ul bohemian), common (cu trait-ul random) si shifty (cu trait-ul rich).

Nu influenteaza decat putin inceputul jocului, abia de la level 18 perk-urile si special abillities, unice fiecarei clase, punandu-si amprenta pe destinul personajului. La crearea caracterului mai are loc un eveniment, random, care defineste starea materiala initiala a eroului si care ii poate influenta cresterea. Totusi cred ca voi juca common pana pe la 21-22, poate prind vreun SE revelationist.

Am jucat ce-am jucat, nimic special. Am luat cateva abilitati de laid back, am studiat cate ceva pentru shifty. Sunt aproape 23 si parca m-as specializa ceva. De la 25 in sus se cauta jucatori bine definiti. Partea interesanta e ca daca joci common, in timp poti schimba clasa, fie in LB, fie in Sh, niciodata insa nu poti fii ambele in acelasi timp (LB si Sh). Cu atat mai mult cu cat unele abilitati de LB exclud unele de Sh si invers. Commoni sunt cei mai des intalniti, de obicei cu putine specialitati, bazandu-se pe trait-ul lor random. Nu-si pot apropia victoria decat astfel. LB castiga din stari, si din sentimente, din creatii artistice si din meditatie, pe cand Sh din castiguri materiale si realizare financiara.

Jocul se desfasoara pe milioane de servere, in toata lumea, fiind momente cand eroul tau putand migra intre ele. Aceste treceri se pot realiza numai in cadrul unor party-uri, formate de obicei din oameni cu personalitati apropiate. Exista bineinteles si party-uri amestecate, acestea avand cel mai mare succes in RPL.

Inca putin si fac level 23, termin niste questuri de Sh si in curand simt ca-mi voi schimba clasa. In ce, ramane de vazut..

February 29, 2008

douazeci si noua februarie

Ar trebui sa petrecem!

Il avem o data la 4 ani, se numeste an bisect, dar nimanui nu i se pare demn de o amarata de sarbatoare. Cu ce e mai special 1 martie? Sau revelionul? Sau St. Vali? Sunt asa de banale ca nici nu trece bine una, ca vine alta. Dar cum sa nu stam din petrecere in petrecere, cum sa ratam atatea pseudo-sarbatori nationale, atatea cadouri, zile libere si sprituri?
Imi place ziua de azi, vreau s-o fac sa se simta speciala, pentru ca e! Nu am nevoie de ajutorul vostru catusi de putin, tratati-o ca pe ziua premergatoare weekendului, sau ziua de colindat dupa cadouri si martisoare, aceleasi in fiecare an. Nu e timp sa se schimbe vreodata ceva.

Happy 29!

February 21, 2008

castrandu-l pe Ares (1)

Un el si o ea, la cumparaturi. La cumparaturile lui mai exact. Stiu, se intampla rar, dar si cand se intampla ea trebuie sa fie langa el.

El browsing la raionul de pantaloni:
-Ah ce-mi plac astia!
Ea:
-Sunt frumosi, da-ti iei iar negri?
El:
-Dah.. Asa ma gandeam si eu.
Si evident trec mai departe.

E ceva gresit aici! Cred ca lipseste ceva. Ah da, putere de decizie, impunere a punctului de vedere, apararea convingerilor, rezistenta la influentele din exterior si refuzarea compromisurilor. Sunt 5 definitii ale barbatului. In cazul asta lipsesc cu desavarsire. Cum au disparut? Habar n-am. Poate i-au fost extirpate sau poate s-a nascut fara ele, in orice caz mie acest 'el' nu mi-a inspirat decat mila si dezamagire. Poate voi fi acuzat de misoginism, insa nu vreau sa cred ca expresia 'in spatele oricarui barbat de succes sta o femeie' este in asa hal de adevarata. Fie ca are titlul de mama, bunica, sora, nevasta s.a. unui barbat ii este interzis sa-si ignore gandurile, sa-si uite planurile si sa-si cenzureze actiunile, doar pentru ca ei nu i se par potrivite.

edit. am un feeling c-o sa mai aduc vorba despre subiectul asta

February 18, 2008

February 16, 2008

A-phone

Am fost aseara la un concert de jazz, pentru prima data. Daca doar as spune ca mi-a placut, as minti, imi trebuie un cuvant pentru care placere e numai diminutiv.

Sunt incult, ignorant si prost. Nu interactionez cu arta, mananc prostii: internet, ipoduri si jocuri de noroc. Sunt prea departe. Vad 2 filme pe saptamana si ascult muzica comerciala. Sub orice critica! Sunt afon din toate punctele de vedere. M-am deceptionat.

Nu inteleg compozitia plastica a unui tablou, dar imi place sa ma uit la el. Nu inteleg compozitia muzicala a unui concert, dar imi place sa-l ascult. Nu inteleg nimic din ce ar trebui si totusi imi place.

February 14, 2008

14 feb

Ce-mi inspira aceasta data? Sa ma gandesc..

Mijlocul lunii! Maine iau prima jumatate din salariu. Daca 1 feb ar fi picat intr-o luni, acum ar fi trecut exact 2 saptamani din luna. Mai sunt 11 zile pana la ziua lui frati'miu. Ce-ar mai fi?
Nu's o persoana pioasa, n-am idee ce sfinti se pomenesc azi. E joi, deci aproape vineri, vine weekendul! Diseara se joaca meciuri in Cupa UEFA, am antrenament la hattrick si o sa ma mai uit la cateva episoade din House md.
Si cam atat, nu-mi vine in cap nimic altceva. Si totusi telefonul meu are pe background (care se schimba singur in functie de data/timpul zilei, etc.) o ploaie cu stropi rosii si roz. Initial am crezut ca e ceva sangeros, dar cand se lovesc de luciul apei parca fac niste inimi. Dubios. S-o fi stricat..

February 13, 2008

intrebari

Am fost intrebat de ce posturile mele sunt scurte.
E simplu, ideile mele sunt mici. De ce sa aberez pe propriul meu blog? Am o facultate unde fac asta, am niste prieteni cu care fac asta, aici sunt doar eu. Si eu gandesc simplu.

Am fost intrebat de ce nu scriu mai des.
Nu am o viata palpitanta, nu am activitati iesite din comun. Revelatii am, ca orice geniu, dar de cele mai multe ori le uit.

Am fost intrebat de ce am un blog.
Da, e trendy sa ai blog. E si mai trendy sa postezi zilnic in el, denota faptul ca ai o viata plina de haos (in sensul bun). Eu il am doar pentru momentele de sinceritate plictisita combinata cu starile de pseudo-creativitate.

Am fost intrebat de ce nu fac bani cu blogul.
Blogul meu nu e materialist. Intre noi fie vorba nici nu cred c-ar putea sa fie, chit ca ar vrea. Il enerveaza reclamele, linkurile si bannerele.

Mi-au fost sugerate subiecte si idei despre care sa scriu.
Blogul si-a dat seama ca nu sunt ale mele si nu mi le-a acceptat. Nu prea ii place sa plagieze.

Am fost intrebat despre ce e blogul meu.
Evident, despre nimic.

February 1, 2008

aha..gen

Unii le spun ticuri verbale. Mie mi se par mai mult decat niste reflexe neconditionate. Sunt cuvinte, expresii, sunete, care, in functie de cum sunt spuse fac cat fraze intregi.

Un 'inteleg' sau un 'asa e' aruncate dupa o expunere de 5 minute, nu inseamna decat 'da, e punctul tau de vedere, nu te contrazic pentru ca nu prea ma intereseaza'.

Un 'gen' aruncat aparent nonsalant, nu face decat sa capteze atentia, locul nepotrivit in propozitie face interlocutorii sa analizeze structura acesteia, deci sa regandeasca comunicarea.

'Aha'-ul e predestinat ignorantei si neatentiei.

'Da'-ul exprimat nu neaparat singur, poate impreuna cu unul din exemplele de mai sus, e marcat tot de lipsa de atentie la convorbire. Pe de alta parte negatia confera certitudinea, in ciuda contrazicerii celui ce vorbese, ca interlocutorii sunt atenti la expozitia acestuia.

Evident, exemplele pot continua, in mod normal nefiind greu de observat dupa cateva discutii cu persoana vizata. E deasemenea posibil ca aceleasi cuvinte sa fie folosite diferit de la om la om.

Voi incheia cu 2 citate: "I understand..faaantastic!" (Charlie_Sheen..Andrei_Grasu)

rromania trezeste-te

Se facea cum ca revelionul l-as fi petrecut, pentru prima oara, in afara granitelor, si anume in Viena. Si se facea cum ca oamenii de p-acolo sunt cam panicati cu distractia. In sensul ca in noaptea de revelion s-a dat stingerea in oras pe la 1. Asta ni s-a parut noua putin cam ciudat, ulterior am aflat insa ca Europa asa o arde. Distractie, distractie, dar pana cand? Totusi cum sa culci niste romani in noapte de revelion la ora aia indecenta? Ce conta ca ne aflam intr-o capitala civilizata, am vrut sa petrecem ca acasa. Zis si facut. Plecat gasca de 30 romani de la locul destrabalarii la cumpana dintre ani (si anume o vila), mers cu tramvaiul, facut mega haos in el, ajuns la club, unde incredibil dar adevarat: triburi germanice agitate pe ritmuri nomade. Muzica tiganeasca bubuia in boxe, proiectii cu filme romanesti pe pereti si o gasca de romani ametiti, toate in mijlocul Vienei, in noaptea de revelion. Eram acasa! Arienii se zbantuiau in jurul nostru si incercau sa fredoneze versurile ca tampitii de pe youtube de canta ozone. Simteam un fel de mandrie cand ii vedeam. Simteam un ceva prin sange, "Uite-i! Ne fugaresc si ne denigreaza peste tot, da' ce le mai place ce-aud!". Nu erau manele, era pur si simplu muzica tiganeasca, unele melodii chiar in romaneste, iar eu nu sunt rrom, ei ma fac!

bec

Gata, am revenit. Mi-am luat vacanta o luna, de la mine putere, ca deh e blogul meu si-mi permit. Am evitat astfel si nebuniile de urari de sarbatori, "ce-ti doresti de la noul an?" bla bla. Suntem in februarie, imi pare putin rau ca am sarit pur si simplu o luna, promit sa nu se mai intample. Poate nu va intrebati ce am facut in ianuarie '08. M-as bucura, sincer. Pentru ca n-am facut nimic si mi-ar fi destul de greu sa detaliez.
Mici sclipiri au fost si le voi expune. Vreau ca februarie sa fie o luna maraton, sa va zic multe. So let the odyssey begin!