tag:blogger.com,1999:blog-6484537600515977842024-02-08T06:54:28.705+02:00SurrealSurrealism. Pure psychic automatism, by which one proposes to express, either verbally, in writing, or by any other manner, the real functioning of thought. Dictation of thought in the absence of all control exercised by reason, outside of all aesthetic and moral preoccupation.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.comBlogger258125tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-7994868687582653292015-06-30T13:08:00.000+03:002015-06-30T13:09:13.933+03:00erată<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjG7Y0nL40iSso7dIeeEd9EoLi87UKPMevc9y4bzRjVwMUG4incntJa4wibL9MVv84cvtV6LGXv0VAUGyU7uPV47n4_-kxl5KEQafycarQTn48ZRqWmBkoJ3nQI8lLP3YV4vZdCyre1HAg/s1600/black.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjG7Y0nL40iSso7dIeeEd9EoLi87UKPMevc9y4bzRjVwMUG4incntJa4wibL9MVv84cvtV6LGXv0VAUGyU7uPV47n4_-kxl5KEQafycarQTn48ZRqWmBkoJ3nQI8lLP3YV4vZdCyre1HAg/s1600/black.jpg" /></a>E liniște. Simt cum mă dor timpanele și-mi explodează ochii. Am buzele sărate și retinele inundate. Imaginile mi s-au imprimat pe lobii frontali ai vieții. Sunt acum animate pe jumătate, doar de bătăile inimii mele.<br />
<br />
Îți caut semnele. Le-am avut pe mine și le-am pierdut. Îți aparțineam. Oftez obsesiv. Aștept noaptea să cred că ești în ea și iarăși nu te văd. Oftez și mă chircesc ca un embrion lipsit de putere. Îți fac loc. Atât pot.<br />
<br />
Aștept să te naști.<br />
<br />
Aștept.<br />
<br />
Aștept să te aștept cu picioarele goale și reci.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-3070555184463617202014-03-06T18:56:00.001+02:002014-03-06T18:56:23.470+02:00palindromM-am trezit la fel de amețit cum m-am culcat. Am coborât târâș din pat și am mai răscolit o dată așternurile goale. Am aruncat o privire pe fereastra cu prea mult soare și mi-am îndesat stângaci picioarele în papucii aruncați la distanță greu de reprodus.<br />
<br />
A urmat un drum pe cât de scurt, pe atât de șerpuit. Ajuns în fața ei, i-am fixat privirea ca într-o obsesie abia venită pe lume. Nu am scor niciun cuvânt, dar umeazeala din palmă mi-a inundat simțurile. Am zâmbit, mi-a întors gestul. Au urmat momente de rătăcire imobilă. Timpul s-a încurcat pe sine și mai apoi pe mine. Clișee ale vremii s-au răsculat și mi-au confirmat: "Nu e o iluzie, dar nici ceea ce pare. Cu toate acestea, chiar vă știți dintotdeauna". Dintodeauna mea sau a ei, nu mai conta.<br />
<br />
I-am analizat atent pielea, irisul, părul. Mi-a aruncat un rânjet ușor. Îl știu prea bine, m-a obișnuit cu el. Am coborât mâna și am pasat umezeala palmei. Textura simplă, alunecoasă, îmbia la un masaj al împreunării. Tăcerea se spulbera încet. Susurul se transforma ușor într-o cascadă. Am ridicat bărbia și am tras cu ochiul acolo unde cândva era cerul. Am consumat brusc o clipă de neatenție. A fost de ajuns. Am tresărit și am făcut un pas în spate. Săpunul nu a ajuns în savonieră. Ba dimpotrivă.<br />
<br />
Mulțumesc și pa, mândr'om.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-64110527544352020952013-10-21T02:33:00.003+03:002013-10-21T02:33:50.433+03:00oare doar doare?Trec prăfuit pe lângă o reclamă ce are în prim plan o brichetă și pe fundal o farmacie. Calc în paradoxuri ce-mi rămân lipite adânc pe tălpi. Erau vremuri când m-aș fi oprit si aș fi încercat să-mi scutur bocancii, acum doar prefer să mut pietricele dintr-o parte în alta și mă bucur când le trimit în colțuri ce doar îmi gâdilă pașii. <div>
<br /></div>
<div>
Mai găsesc metafore chiar și în pahare cu sirop, nu mi-am pierdut ochii și încă nu m-am pierdut. Cu simțul tactil nu mă mai pot însă mândri ca pe vremuri, furnicăturile se blochează nu de puține ori între firele de păr, fie ele blonde sau șatene. Generez și regenerez în continuare clorofilă. Refuz, ca și în alte dăți, să-mi trag pelerina, iar ploaia de rouă mi-ar putea turna curând chiciură în seva brută. Eh, cine mai are nevoie de boboci? Sunt la tot pasul și lumea a început să-i și numere. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Flutur cu o mână un steag revoluționar, îmi bat cu cealaltă joc de istoria recentă, iar când le folosesc pe amândouă îmi pierd din echilibru. Lumea se schimbă și schimbă, iar eu tot la locul meu nu stau. N-am stare de mine și mă simt în stare de cu totul altceva. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Un salt, altul, un genunchi însângerat, o palmă zgâriată, o nouă săritură. Iar mi-am mușcat din pumn. Capitulez doar când se sună de intrare. Până atunci promit să țopăi prin caligrafie, prin caietele pătate în băltocile de călimară și autodictări, chit că nu ne vedem în toamnă. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Scrie-mi ce vrei în carnet, dar nu uita să mă trezești când mi-e lumea mai dragă. "Doare, Seb, doare?"</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-9214600130089133282013-07-25T00:10:00.000+03:002013-07-25T00:11:35.372+03:00decalog de profilSuntem reprezentanții generației care își poartă tâmplele grizonate cu mândrie și își îmbracă vorbele cu arhaisme sarcastice.<br />
<br />
4. Cu fiecare videoclip care ne dispare din playlist ne îndreptăm către noi răsărituri, purtând în spate titluri depășite.<br />
<br />
7. Avem senzația că am crescut alături și de fapt nu facem decât să mimăm nostalgia.<br />
<br />
3. Citim pe rând, în rând, aceleași fraze reformulate la nesfârșit și ne prefacem că deținem puteri revelatoare.<br />
<br />
9. Nu mai întoarcem voit capul pe drum, efectul involutar ne răpune și cădem pradă unei imaginații creatore.<br />
<br />
1. Ne plictisim cu idei nespuse noilor veniți, prea mult răzgândite în oglindă, de unde și miopia prematură a comunicării.<br />
<br />
2. Apelăm des la pagina de rebus, la anecdote universal valabile. Uităm cum e să ne privim liniștiți și să ne adresăm prin limbaje nonconformiste.<br />
<br />
10. Ne-am rătăcit prin vecini pastelul din obraji și refuzăm să revenim asupra romanelor începute, emițătoare de miresme complementare.<br />
<br />
8. Iubim animalul din animale. Ne ferim de animalul din noi și ne sperie zgârieturile celor nedomesticiți de timp.<br />
<br />
6. Stăm cu ochii pe premiul cel mare. Ne-am pierdut abilitatea de a ne împărți privirea în patru și de a ceda câte un sfert fiecărui mim neobosit.<br />
<br />
5. Ne e frică de mâinile care ne vor pune înapoi pe circuit. Accelerăm pe același 8, pe aceeași bandă cu un singur sens, oprim numai la roșu și ne cenzurăm plictiseala cu scărpinături recursive.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-19038121345992246152013-07-04T18:30:00.002+03:002013-11-27T00:48:23.039+02:00penaj - miraj, viraj - picajVoci ce îmi spun că-i ne-nțeles<br />
De ce și unde te-am ales,<br />
Doresc acum să fiu și franc<br />
Să ies cu totul din el banc.<br />
<br />
Respir adânc, inspir pe nas<br />
Și beau alean un simplu pas.<br />
"Nimic nu-i pus în ramă gol<br />
Sunt eu și ea, în vis, parol".<br />
<br />
Despart în nori un cerc voios<br />
M-apuc de el și-l mint haios.<br />
Te-așez în rotocol, c-un flutur,<br />
Alerg și brusc invoc un huzur.<br />
<br />
"Aș, nu-i al meu, e întâmplarea",<br />
Îmi zic pe loc ș-adulmec marea.<br />
Mai trag un fum, pășesc spre foc:<br />
"Sunt pașii ei, i-a pus la loc".<br />
<br />
Planez cu briza-nfiptă în ochi<br />
Mă scotocesc și dau de vechi<br />
Cuvinte, frunze, vorbe-n vânt.<br />
Le-aleg și prost încep un cânt. <br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/DWLWxyZH6vY" width="560"></iframe>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-64538512337480701522013-06-25T01:17:00.001+03:002015-02-05T21:46:54.070+02:00ingratulatA trebuit ca ani de valuri să-mi izbească repetat tâmplele pentru a înțelege în sfârșit de ce scârțâitul nu are linie melodică.<br />
<br />
Nu am reușit să-mi dezlipesc urechea de inimi și credeam cu tărie că mai normal decât m-am învârtit nu e posibil. Am ajuns însă la reprezentații ce mi-au adus coregrafia în pragul banalului. Am trecut pe rând prin rolul magazionerului, al sufleorului, al luministului, al figurantului, al episodicului și în cele din urmă al principalului. O succesiune ce la prima vedere bate perfectul, deschide ochii către aplauzele publicului. Greșit, e doar mirajul unui doritor al plăcerii singulare, al satisfacerii de sine, al luptătorului unicelular pentru el.<br />
<br />
Așa cum era de așteptat, nu am prins mărul din cădere, în ciuda reflexelor și al simțului intuitiv cu care îmi place să mănânc de pe jos. Refuzul de a mă încrede într-o realitate de a cărei existență știam m-a adus în cele din urmă în regresul ce avea să-mi lumineze parțial palmele. Nou promovat la gradul de retrograd, am călcat în picioare orbitorul reflector și am parcurs etapele inverse formării. Ajuns în întuneric, am căutat cu privirea umbre de lumină, siluete spre ale căror tresăriri să-mi urnesc umerii. Pierdut, confuz, lucid, aievea, fericit, am ajuns în fața oglinzii în care am probat primele costume. Am ales frânturi din fiecare și le-am potrivit pe mine. Am retușat cu grijă carnea care aducea cutele și am încăput în cele din urmă în mozaicul contrastant cu bezna din jur.<br />
<br />
Am avut nevoie drumuri dus-întors, de o ascensiune falsă și de o retrogradare cinstită, de mâinile mele pe altele și de mâinile altora pe mine, de izbiri repetate de încăpățânări nejustificate, de mulaje sufocatoare, de binevoințe inutile, toate pentru a-ți puncta degetele:<br />
<br />
Nu sunt al nimănui cât nu sunt nici al meu;<br />
<br />
Nu merit nimic și nu am niciun merit;<br />
<br />
Mă schimb și schimb fără voie;<br />
<br />
Iert, dar nu mă iert;<br />
<br />
Critic criptic, scriptic și atipic.<br />
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-17222955858187323262013-05-17T01:25:00.001+03:002013-05-17T01:26:49.714+03:00paginaturăM-ai întrebat amuzată de ce îmi folosec în continuare buzunarele și dacă am să ajung să-mi uit astfel bagajul vreodată. Răspunsul îmi zace prăfuit în obișnuință, în refuzul de a fi atras de proxima tentație. În ciuda unor momente în care tradițiile îmi condiționează bunul mers, am îmbrățișat cu ardoare noul și rare au fost momentele când recompensele au fost pe măsura entuziasmului. A mea gândire matematică, statistică, ține să-mi amintească neîncetat că teoremele există doar pentru a fi contestate. Am refuzat și o voi face în continuare să mă aliniez la logică, e prea puțin aidoma lumii. Aș paria numai pe mine și aș ieși în pierdere. În pierderea ta.<br />
<div>
<br /></div>
<div>
Întorc cu grijă fiecare pagină goală a colecției pe care o port alături numai pentru a avea ceva atârnat de mine. Albul simplu, nepătat, mă liniștește mult mai mult decât ar face-o orice zâmbet de șotron desenat stângaci de o fire fragedă. Țip la fiecare bucată de hârtie și mă rup odată cu ea. Îmi lipsește naturalețea cu care să pot face bulgări de cuvinte. Mina o folosesc arareori, dar niciodată nu renunț la pielea pe care scriu. O car cu mine, mototolită, pătată, amestecată, o las să se desprindă singură de suportul ce i-a găurit mintea. Iar când o va face, voi încerca s-o pun la loc, s-o leg de-o cicatrice, s-o așez în linie cu tot ce-i nativ. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nu există vânt să-mi împrăștie foile goale.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-19486634982071525492013-04-05T03:23:00.001+03:002013-04-05T03:26:17.342+03:00lost<br />
"You are here", îmi clipește obsesiv lumina din jurul capului. Cum și de ce, sunt singurul deținător al întrebărilor fără răspuns. Mă uit agale în orizontul făr' de speranță și identific aleator trei uși. Una închisă, una deschisă și una inexistentă. La mijloc un dulap novice. Cumpăna nu mă acaparează și trag prea ușor o concluzie temporală.<br />
<br />
Încerc să-mi îndepărtez gândurile în direcții de mult uitate, aducătoare de plăceri ieftine. Simt cum frigul îmi izbește în valuri oasele și îmi scutur dezaprobator mintea: "Ăsta nu era scenariul meu. Am ajuns în filmul altcuiva".<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUNL4F_onGtcWRp_AnZmsXTYwoYJGePeYB6RUaFD_eiherNkpDULEc3PfVM8RtGmEgcVWuNbVwQ-JCP8cZO7Yz-6x_6EqSkXbqpyBHlG-jGutqkJ0Muoeb1XvZIabyJKgTtTdcdT5wDiA/s1600/photo.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUNL4F_onGtcWRp_AnZmsXTYwoYJGePeYB6RUaFD_eiherNkpDULEc3PfVM8RtGmEgcVWuNbVwQ-JCP8cZO7Yz-6x_6EqSkXbqpyBHlG-jGutqkJ0Muoeb1XvZIabyJKgTtTdcdT5wDiA/s320/photo.JPG" width="240" /></a><br />
Ochii îmi poposesc în palme și acolo îmi găsesc încet, încet, explicațiile. Fantezia mea rătăcitoare, colorată într-un idealism rar, nu se potrivește cu chenarul oferit de o realitate neînțeleasă, rebelă, nebună. Nimic nu mai e ca în vis și absurdul îmi înlocuiește pe loc sângele fierbinte. Imagini trecute îmi animă cursorul prezent și aflu cu stupefacție că mă aflu într-o simplă eroare. Adio calcule, adio priviri languroase, adio călduri corporale. De aici încolo, numai miracolele mai au dreptul să alunece nestingherite. Omul deține păcate, e învolburat în propria-i natură, are sisteme ce se autosfidează, logica duetului nu se vrea a fi împlinită în dauna succesului deplin al individualului. E o problemă existențială a rasei ce și-a desemnat absolutismul ca fiind plăcere supremă. <br />
<br />
Mă așez în poziția nefirească a neînțelesului și brusc îmi vine ideea ce mi-ar putea salva sclipirea. Tresar nehotărât într-un final la care nu am îndrăznit să visez: "Am nevoie de o mantie nouă. Îmi place prea mult ce am cărat în spate până acum!".Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-9555405241526119002013-03-23T23:55:00.002+02:002013-03-23T23:55:36.005+02:00grădina de omCăldura pe care nu o regăsesc în jur îmi dă ciudatul sentiment că o "însuflețire înflăcărată cu accente de entuziasm" nu e chiar pleonasm. E iarăși ea. Paiața cu aere ludice de-o văd adesea plimbându-mi-se prin fața ochilor la cea mai mică distanță îmi joacă, ca întodeauna, feste.<br />
<br />
- Ieși din oglindă! Scoate ce-ai în teaca minții și am să te cruț.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://25.media.tumblr.com/7db50c5d416ea2ff790624bea9a86ac1/tumblr_mhwf3oFEQS1qbsx7vo1_500.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://25.media.tumblr.com/7db50c5d416ea2ff790624bea9a86ac1/tumblr_mhwf3oFEQS1qbsx7vo1_500.jpg" width="206" /></a></div>
M-am obișnuit să întreb calcule fără sens, fac parte din menirea omului simplu. Cerul mi se pare mai noros, acum, cu lumina stinsă, dar cine sunt eu să judec coloritul unor păsări pe care le-am scăpat din colivie? Palmele îmi transpiră mai ceva ca în acea clasă primară când am aflat că vorbele pot fi țipate și altfel decât pe gură.<br />
<br />
- Nedeslușitule, lașule, cât mai ai de gând să-ți vâri secretele în buzunarele necunoscuților? Se vede că ai fost crescut pe pat de flori.<br />
<br />
Nu am s-o scot niciodată la vreun capăt de poveste cu astfel de personaje. Se tem că pe partea astea treaba e mai grea ca pe malul mării, cu bățul în mână. Dac-ar știi ei, brejii, cum se ajunge de la mic la filozof și de acolo la lună, nu și-ar mai cenzura gesturile patetice.<br />
<br />
- E deja timpul liber și , cocoșat, tot acolo ai înnoptat. Unde ți-e capa de viteaz, diadema de proroc, unde-ți ții spada? De ce mai porți masca aia ruginită de oameni si vremuri?<br />
<br />
Mă inspir, transpir, expir. Lutul îmi stă pe degete, strat peste strat. Pielea mi-a îmbătrânit subit, mi-a crescut pământ pe cap, dar cum altfel să stârnesc alergia la polen? Din dureri am învățat să ud flori.<br />
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-49469444165638719422013-03-18T03:10:00.003+02:002013-03-18T03:13:16.733+02:00incarceratConfort, liniste, obisnuinta, absenteism, rutina, toate dispar atunci cand ajungi brusc in bezna. Aici e locul in care nu-ti ramane decat sa te incalzesti cu propriul foc al mintii. Un singur lucru deranjeaza starea de aparenta sihastrie, faptul ca suntem oameni. Singuratatea cu propriile ganduri e pedeapsa incarceratilor. Rau e insa ca, odata ce te napadesc, vulnerabil si lipsit de sprijinul lumii, filmele noptii te ingheata in capul ce-ti devine astfel dusman.<br />
<br />
Nu e de ajuns ca simturile ti-au fost cenzurate, ca esti izolat si ca ti-a disparut stralucirea, mintea ta se joaca acum cu tine si nu e deloc prietenoasa. Si din toate custile in care ti-ai fi dorit vreodata sa ajungi, de a ta trebuie sa-ti fie cel mai frica. E creatia ce-ti apartine in totalitate, infractorule, ai creat singurele gratii pe care nu le vei putea vreodata pacali.<br />
<br />
Ce iti ramane de facut? Salvarea sta in simplul somn si in scenariile care te intruchipeaza ca un erou ce nu ai fost si nici nu vei fi vreodata.<br />
<br />
Cel mai de pret lucru pe care l-am pierdut peste ani este fara doar si poate autoanaliza de la sfarsitul zilei. Nu stiu cat am pierdut, cat am castigat, sigur e doar ca inchisoarea in care ma aflu imi da de inteles ca am mult de recuperat, ani intregi de minciuna si delasare. Imi recunosc vina si nu vreau pedepse cu jumatati de masura.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-86517614198878931652013-03-15T03:23:00.000+02:002013-03-15T05:00:48.709+02:00kick off<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4lerFs4OSvRoxJ2Y2GOI9h1K4pTrKrtioQ7YTzrXm8-Sk_UzEqZJGefaGmY66O_sSUlRK78LQkmoLxHyoI7sj7qZdMJvZlYCBmW1qobFijDLV9a_GOmRIrfHwU1QvKJeq9v643RIZ0sg/s1600/484160_10151034652582848_749404813_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4lerFs4OSvRoxJ2Y2GOI9h1K4pTrKrtioQ7YTzrXm8-Sk_UzEqZJGefaGmY66O_sSUlRK78LQkmoLxHyoI7sj7qZdMJvZlYCBmW1qobFijDLV9a_GOmRIrfHwU1QvKJeq9v643RIZ0sg/s320/484160_10151034652582848_749404813_n.jpg" width="320" /></a>Rezultatul de pe teren propriu a arătat că există potențial. După o primă parte în care tatonarea a fost pe cât se poate de evidentă, a urmat un joc deschis. Au fost destule momente în care huiduielile de pe margine au încercat să abată combatanții de la o prestație ce avea toate ingredientele să fie una spectaculoasă și din fericire efectul lor nu a fost unul negativ. Ba dimpotrivă. Încâncenare, pasiune, suspans, explozie, spectalol, a avut de toate.<br />
<br />
Returul avea să se anunțe unul de foc. Deplasarea trebuia să arate că se poate, că victoria este la îndemână. Moralul era la cote înalte, nu exista loc de dezamăgiri. Era momentul ca lunile întregi de pregătire intensă, de nesomn să-și spună cuvântul. Deja se cunoșteau bine, s-au studiat, își știau punctele forte, intrau în joc cu un singur gând în suflet: victoria. Ea era singura care le putea asigura liniștea pentru ce avea să urmeze. Eșecul nu era luat în discuție, se va da totul pe teren, cu sau fără aplauze.<br />
<br />
Sunt în sfârșit gata, în așteptarea fluierului de start. Se privesc în ochi, admirativ, combativ, își urează succes și pornesc în aventura lumii lor. Acum știu că rezultatul final le va marca cariera. Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-63599079421983585852013-03-05T00:40:00.001+02:002013-03-05T01:57:39.232+02:00piază reaJoaca cu oamenii și moralul lor îmi aduce de multe ori aminte de uneltele preferate ale marchizului de Sade. Nu sunt la îndemâna oricui, iar mânuirea lor atrage după sine fie orgasme vulcanice, fie cicratici abisale pe care nici măcar cenușa vremii nu le poate umple.<br />
<br />
Unii sunt reali novici, nu au avut vreodată habarul să atragă mai mult decât câteva încruntări, alții sunt adevărați cavaleri ai copilăriei, ai inerției, ai hazardului, ai involuntarului voluntar, iar ultima categorie sunt asasinii pro bono ai stării de bine. Primii trec prin mulțime rar observați și nu e greu de aflat de ce. Cât despre restul, capacitatea de a atinge rapid starea de conservare a frumosului inocent stă la baza urii pe care o au capele negre pentru ce zâmbește prea mult și prea larg. Moralul este ținta numărul unu a celor ce-i știu puterea. Unul trebuie să fie mai sus decât celălalt. Mereu. Nu există cale de mijloc, se dă în cap la prima senzație de fericire superioară ce nu e în folos personal.<br />
<br />
Am de multe ori senzația că lumea nu e doar lume, oamenii sunt tot, de la o pană de curent la un typo. Nu te ridica pe vârfuri că nimeni nu te vrea așa. Stai în aceeași poziție, acceptă ideea că nepoților le vei povesti ficțiune și nimeni nu va mai avea nimic cu tine atunci. Mă confuzez, ori sunt propria-mi piază rea, ori mă transform în ceea ce niciodată nu mi-am dorit să fiu.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/qoi0Z9zKE1M" width="560"></iframe>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-33114001014778029092013-02-12T02:34:00.003+02:002013-02-14T00:57:45.500+02:00peștișorul făr' de aur<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeBhRxLNIg3qeY2ceJDDRCEqA_Ddo3gZ2-XlHKs45-gBF7OYxi464KhpQxn-KLE24syNFqw1soKXl9EyFvGEojXlaX_dnzpXfEbM2y_xvj9twLZEZzkLmRYAVotyeAV7Mayya0-gBEcyU/s1600/mare.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeBhRxLNIg3qeY2ceJDDRCEqA_Ddo3gZ2-XlHKs45-gBF7OYxi464KhpQxn-KLE24syNFqw1soKXl9EyFvGEojXlaX_dnzpXfEbM2y_xvj9twLZEZzkLmRYAVotyeAV7Mayya0-gBEcyU/s320/mare.jpg" width="203" /></a></div>
Cum să ce și când și unde, n-am habar. Ce mi-e cum nu se poate mai clar e că nu voi să dispar.<br />
<br />
Mă încăpățânez mai abitir decât un caras auriu care nu-și găsește locul într-un bol frumos ornat. Mă lovesc fără resentimente de pereții oglinzii și-mi pare cum pe alocuri îi văd voalul rochiei pe care nu a purtat-o niciodată. Nu cu mine. Mă cobor amețit, iluzille nu mai au efectul afrodisiacului ce mi-a fost pentru o vreme la îndemână. Stau cuminte scufundat în nisipul în care ne-am jucat și o iau de la capăt. Cu guri mari de aer urban îmi păcălesc branhiile și reiau idila ce-mi răscolește aripile, înotătoarele.<br />
<br />
Degeaba îmi aruncați hrană, un miros mai simt și nu e în niciuna dintre momelile pe care le văd zilnic.<br />
<br />
Degeaba îmi schimbați apa, doar într-una voi face tumbele ce mi-au atras supranumele.<br />
<br />
Degeaba mă mutați dintr-un loc în altul, lumina din discobolul solzilor ei e singurul care îmi va reda coloritul.<br />
<br />
Degeaba tot spun degeaba, se uită repede, suntem o specie pe cale de dispariție.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-69111865812100204302013-02-08T02:10:00.001+02:002013-02-08T08:57:51.365+02:00turning point<br />
Time, evil relentless hound,<br />
Unite the pack and hear my shout!<br />
Roars, sharpened claws, rush, attack!<br />
Never a tremble, I will not turn my back.<br />
<br />
A fire's touch is here to surround<br />
Revival, spirits, sky to ground. <br />
Once my eyes she will enchant<br />
Unique power I might grant<br />
Numbness to shift to mystical light. <br />
Devilish time, I am here now, FIGHT!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/zcXpUP-IxCo?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-74911436775131437142013-02-04T00:53:00.002+02:002013-02-04T00:54:51.216+02:00pană de fundalAm rămas în aceeași poziție, cu ochii înlăcrimați de fum. Sunt încă sub influența spectacolului și gura-mi continuă să reacționeze cu sunete tâmpe, copilărești. Aș mai vrea, încă puțin, sigur mai e. Aștept în zadar continuarea și mă retrag la orele fără de artificii.<br />
<br />
Îmi refac drumul și, ca în orice vis ce nu respectă nici măcar bazele logicii, îmi aduc aminte de un cântec. Cu el adormeam, cu el îmi desfătam moțăielile. Mi-e dor de privirea-i curioasă pe care arareori mi-o dezvăluia. Vreau să-i mai aud apropierea, după ea să-mi ghidez somnul, îmi vreau cucuveaua înapoi!Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-8908310405930014322013-01-31T00:58:00.002+02:002013-01-31T10:26:36.854+02:00cui [,] mă lași?Mă trezesc amorțit. Iar nu mi-am odihnit creierii cât aș fi vrut. Sunt în același loc în care au fost și ieri, și alaltăieri și acum un an. M-am plictisit de jucărioarele de zi cu zi, aceleași forme inexpresive ce nu mai au cum să-mi anime vreuna dintre imaginații.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVD_8lZtIQ0BmQTfpvwTwUS2inWZjxzmb8gDSbt2tlMnYiblVcGJ2uovIxp9siWJDInGgfSZiuJY0lJS7evEggqkOMfX6Iv6VC6YYkcFofipQVmcwWbhVftWqynZgzIibppU9Nk1gGB5k/s1600/cui.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="188" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVD_8lZtIQ0BmQTfpvwTwUS2inWZjxzmb8gDSbt2tlMnYiblVcGJ2uovIxp9siWJDInGgfSZiuJY0lJS7evEggqkOMfX6Iv6VC6YYkcFofipQVmcwWbhVftWqynZgzIibppU9Nk1gGB5k/s200/cui.jpg" width="200" /></a></div>
Parcurg leneș aceleași drumuri, servesc obosit aceleași discuții, îmi împart metrii cubi de aer cu aceleași guri însetate de râsete batjocoritoare. În zadar am început să-mi caut locul în a mea duplicitate convinsă, tind la reunire.<br />
<br />
Nu e o dramă adolescentină, e o realitate nevoită, neacceptată, cu prea mult realism. Încerc în zadar să dau drumul atenției distributive cu care odinioară mă mândream. Vremurile nu-mi mai deslușesc perspective care să-mi surâdă. Tind să mă țin ocupat cu mine și nici asta nu prea mai funcționează. <br />
<br />
N-aș fi crezut că am să mulțumesc vreodată timpului. Nu o fac nici acum, mai aștept, dar tare îmi e frică că am să mă alătur lui, pare că te știe mai bine. Momentan bag capul în pământ, închid un ochi și continui să privesc obsesiv spre același punct. O apărea și licărirea de la capătul buzunarului.<br />
<br />
Sunt stângaci prin definiție. Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-39562214242675206542012-12-20T19:50:00.006+02:002012-12-20T19:50:53.425+02:00io, na<span class="a" style="left: 858px; letter-spacing: 1px; top: 739px; word-spacing: 9px;"></span><span class="a" style="left: 995px; letter-spacing: -1px; top: 1263px;">Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmul din faţa casei. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până dincolo de stele, n-are nici un rost s-o iau, va arde în continuare. Şi-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.</span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-42473573045814380362012-12-18T13:32:00.000+02:002012-12-18T13:34:00.655+02:00l.f.t.<div style="text-align: justify;">
Susțin fără încetare o teorie care îmi spune că ajung la imunitate atunci când viitorul mă așteaptă cu o dorință. În ciuda aparențelor, de data asta chiar nu bat câmpii. Adrenalina și nerăbdarea fac întotdeauna un melanj menit să ridice pragurile limitate. Da, sunt într-o continuă căutare de "looking forward to"-uri. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ0nUU9I7usG84HMLuSvUC1ASG93NOd_cjgRHHCWhmrXDVR41gszviAzAnql8MK-lPLn1ZnpYsv4GEhY7OenvKP5zuGQu9_qzAteaYNkwNeVREn8BVYM6-dKb56FyKRPxxO0xtiNlU0s8/s1600/4839_109276827847_2239562_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ0nUU9I7usG84HMLuSvUC1ASG93NOd_cjgRHHCWhmrXDVR41gszviAzAnql8MK-lPLn1ZnpYsv4GEhY7OenvKP5zuGQu9_qzAteaYNkwNeVREn8BVYM6-dKb56FyKRPxxO0xtiNlU0s8/s200/4839_109276827847_2239562_n.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Extrapolez și îndrăznesc să spun că asta e calea unei vieți pe care tot mai mulți ar trebui să o urmeze. Într-o luptă continuă cu timpul, cu nemulțumirile zilnice, cu lumea din plan apropiat, cu filmele unor minți obosite, l.f.t.-ul are menirea să dea aripi, zâmbete și acea doză de optimism care îți dă senzația că mersul pe apă nu e tocmai un ideal de neatins. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce se întâmplă atunci când rămâi în pană de l.f.t.-uri? Opțiunile sunt destul de limitate. Fie începi noi căutări, fie îți pui imaginația la lucru și animi iluziile recentului. Dacă niciuna dintre variante nu prezintă interes, o stare de hibernare, o carapace fără intrare și un refugiu anti-alintare par a fi soluțiile cele mai la îndemână. Asta doar până când c(in)eva alege să arunce în aer ceva în apropierea-ți. Looking forward to see what just happened, right?</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-10200441094595596552012-12-14T01:39:00.000+02:002012-12-14T01:39:16.182+02:00slick<br />
Surround yourself with lots of pins,<br />
Leave nothing behind, sharpen your sight.<br />
I do not ease the rhythm and so in night,<br />
Come! Pulling a trigger i just might. <br />
K.O'ed you'd fall in white satins.<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicMvvRN32LnuhCLztYMhPG_-M3UAR1N-ml0GxgLhpqSU7CeU7rVsi1DeaeFKufNF1GuSmUAacUjKNbR26TUNS39SIizbuwyOyuz-mI-M-eGxLnoh7p1adlklc8JA4kW3olbfi08pTsJWE/s1600/Untitled-8.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicMvvRN32LnuhCLztYMhPG_-M3UAR1N-ml0GxgLhpqSU7CeU7rVsi1DeaeFKufNF1GuSmUAacUjKNbR26TUNS39SIizbuwyOyuz-mI-M-eGxLnoh7p1adlklc8JA4kW3olbfi08pTsJWE/s400/Untitled-8.jpg" width="400" /></a></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-70266244445717977462012-12-13T01:42:00.001+02:002012-12-13T01:42:34.704+02:00piesVibrațiile cuprind pe rând suflul. Un Big Bang fierbinte dă startul unduirilor nestatornice ale corpului ce refuză să mai asculte de tot și de toate.<br />
<br />
Inima face cu greu față, sângele curge fără direcție, atacă bariera dermei ce-l înconjoară. Palmele se chircesc în pumni și trag cu putere într-o încercare disperată de a lungi clipele. Spasmele se prelungesc de-a lungul înșiruirii picurilor de rouă. De pe ceafă și până pe rotunjimi, plăcerea aleargă pe un drum drept, cutremurat doar de dorințe. Din adâncul unei respirații întortocheate ies la suprafață străfulgerări silabisite, înfundate. Trupurile tremurânde se fac unul. Ritmul drăcesc alternează cu tandrețuri ce subliniază săruturi palpitante, aprinse.<br />
<br />
Secundele se scurg în valuri icnite de extaz. Urmele înfocate vor fi rămas neșterse.<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/D0xE5iL2mjE?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-89989091399699136302012-12-12T02:09:00.002+02:002012-12-12T02:11:52.005+02:00see you offTe întrebi oare cum am ajuns aici? De ce volumul nu mă mai satsiface, deși am dat boxele la maxim? De ce am renunțat la a-mi mai turna vinul în pahar și prefer să beau din sticlă? De ce în juru-mi e atmosferă de basm, iar eu privesc în gol cu cei mai realiști ochi? De ce somnul pare mai palid în lumina roșie din pereți?<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFIiBs0prkjveeIB1fo0jawnWYgNCnkEt7C82-dueB14oMr9lw15h1FnxLTqzLDwlnAKTFLs1uHRBktctGqRWKS3_NOz2a-3Ur8ntjWOg06f3K4cUl7TyiGjnrwQWfcIkefMF0FS5Fpmo/s1600/tumblr_m6tkfe6iXi1qinh1vo1_1280.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFIiBs0prkjveeIB1fo0jawnWYgNCnkEt7C82-dueB14oMr9lw15h1FnxLTqzLDwlnAKTFLs1uHRBktctGqRWKS3_NOz2a-3Ur8ntjWOg06f3K4cUl7TyiGjnrwQWfcIkefMF0FS5Fpmo/s320/tumblr_m6tkfe6iXi1qinh1vo1_1280.jpg" width="228" /></a>Răspunsul zace într-un pat pe cât de aproape, pe atât de departe. Nu-ți povestesc din așternurile cu iz floral, mintea înfundată nu le mai simte de mult damful languros. Fac un mișto nesperat de bun de mine însumi și încerc să-mi smulg un zâmbet pe care să ți-l afișez lipsit de griji și visător, așa cum mă știi.<br />
<br />
Etapele mi se scurg fără preludiu prin fața ochilor și palmele îmi acoperă pe rând fața. Nu am făcut nimic nebunesc ca să merit asta și asta mă inundă ca pe un reproș aruncat unui amărât înecat ce habar nu a avut vreodată să înoate. Am conștiința la fel de împăcată pe cât e și de mustrurătoare, așa cum am învățat.<br />
<br />
Aud pe fundal o voce. Nu-mi aparține și asta mă face să tresar. Văd aievea o siluetă "mai perfectă" decât toate și-mi dau seama că realitatea mea alunecă. Nu ești tu. Nu e nimeni, e doar senzația că la un moment dat pielea mea putea să reproducă un ideal în noapte. O iau în brațe și păcălindu-mi simțurile, încerc s-adorm.<br />
<br />
Aiurea, nu mai am imaginația din copilărie, nu mă mai păcălesc.<br />
<br />
Mi-e frig.<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-27815681271955121792012-12-11T01:39:00.001+02:002013-01-31T01:07:17.310+02:00pieces of a manCât sunt altruism, cât egocentrism, e greu de spus. Certe sunt numai furnicăturile care mă gâdilă de fiecare dată când primesc după ce am dat. Din ele îmi adun energia, cu ele modelez, la ele mă gândesc când amorțesc. Atingerile-mi provoacă valuri și deasupra lor plutesc ca un albatros înfometat. Nu ezit să mă arunc cu capul înainte și să ies la suprafață total schimbat. Apoi, zborul mi-l continui planând la fel, chit că o fac în alt răsărit. Mă recunoști și cu noul penaj.<br />
<br />
Spuneam în urmă cu ceva vreme că oamenii slabi fac compromisuri. Un om fără idealuri e compromis, iar un ideal se atinge prin compromisuri de tot felul. Idealist vorbind, voi analiza de acum natura compromisurilor care îmi satisfac idealurile, necompromițându-mă.<br />
<br />
ps. Pot să renunț la mine și să mă fac al tău? Sigur. Pot să continui să fiu tot eu cu tine alături? Nimic mai frumos. De ce aș face-o? Pentru că fără mine, tu n-ai mai fi.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-34053753239989292492012-11-12T01:55:00.000+02:002012-11-12T01:55:36.066+02:00the strutMovement as silent as a thief,<br />
Igniting eyes, they burn a reef.<br />
Starts sprinting madly in high heels.<br />
Surrender's close, so are the kills!<br /><br />
Fear is long gone, she poses wild,<br />
Over her shoulder she smiles mild:<br />
"Run, dear! You've nowhere to hide!"<br />
Trembles of hearts are set aside,<br />
Uncovered fears about to arise.<br />
None of the others could foresee<br />
Elusive pain wrapped in a love spree.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-4800834153855833532012-10-30T01:30:00.001+02:002012-10-30T12:57:03.955+02:00scurtmetraj"Simplu, spectaculos, sexy, strălucitor",<br />
Cântau la unison, aplaudau în cor.<br />
Undele gâdilau actorii uniform,<br />
Râsete le umpleau al abundenței corn.<br />
Temeri reale, reci, uscate îi priveau<br />
Minute scurte, ore de ani pândeau.<br />
Era momentul, cortina neagră i-a închis<br />
Tăcuți, s-au luat în brațe, s-au împins.<br />
"Rar mi-a fost dat să văd atâta foc!<br />
Atâta pasiune, da, stârnește amoc".<br />
Jocul perfect l-a amuțít pe polilog.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-648453760051597784.post-60234554104683031172012-10-28T13:48:00.001+02:002012-10-29T11:38:47.419+02:00Prora lui făurarA fost nevoie doar de o clipă de nebunie neatentă voită. S-a trezit cu picioare în nisip și a realizat că explicațiile nu-și au rostul. Avea să le caute când i se vor fi cerut. Până atunci însă, a decis că preferă să se holbeze în ochii frumosului și să plutească la superlativ.<br />
<br />
"Mergem spre pierzanie", îi strigau pe rând camarazii. Încăpățânarea de care dădea dovadă nu lăsa loc de replică. Simțea cum primăvara cărămizie este aducătoare de recolte bogate, de plăceri absolute. Se îmbărbăta după fiecare luptă și o lua de la capăt. Victoria lui era victoria lor, dar recompensa o păstra doar pentru sine. Altarul la care s-a închinat preț de un februarie călduros îi oferea tot ce putea visa. Nicio ofrandă nu îl descuraja, ba dimpotrivă. Simțea cum văpăile îl cuprind și avansa fără grijă. Cu fiecare pas, cu fiecare plimbare nocturnă prin desișurile firii, prin apele învolburate ale stării, se apropia însă de momentul ce avea să-i încheie aventura.<br />
<br />
Glorios, confuz, demoralizat, totuși sigur pe el, avea să noteze ultimele cuvinte care i-au mai rămas: "Kamehameha has proven that the world is round". Now what? Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03669193452649282629noreply@blogger.com0