May 13, 2009

leSS

Drumul imi pare din ce in ce mai prietenos, cu fiecare kilometru parcurs in pozitii locomotorii nefiresti. Sunt absent, locurile mi se par mai noi si mai frumoase cu cat le vad mai des. Se poate ca lumina sa fie de vina, lumina din ochi ar zice unii. Imi place sa-mi privesc coechipierii in liniste, pe fundaluri muzicale fantastice, inventate de o minte insetata de ei.
As vrea sa avem destin si asta sa-mi fie menirea. Fara atasamente cidate, legaturi obligate de situatii asteptate si poezii cu versuri albe spuse pe dinafara. Prea multa autodictare inconjuratoare nu ne face decat rau, ne plctiseste anii, ii face sa se manance intre ei, ca mai apoi sa ne dea confuzii si depresii formale. Suntem prinsi in capcana aspra a satisfacerii de sine, mereu aceleasi medii ne provoaca aceleasi zambete insotite de acelasi ritm cardiac. Nu e cale de intoarcere, iar resemnarea si-a infipt de mult ghiulul in ceara fierbinte din jurul buzelor fiecaruia. Incubatorul functioneaza la capacitate maxima, cloneaza alb si negru si nimeni nu-si da seama ca mai mult nu se poate.
Ar fi inutil sa se inceapa revolutii, s-a incercat de nenumarate ori, numarul celor care inteleg ce se intampla, tinde la o cifra negativa si pe deasupra, mai sunt si pasivi. Stiu, e o mentlitate de lider revolutionar, nici nu am incercat vreodata sa insinuez ca intra in discutie aceasta pozitie, sunt un simplu partizan al culorilor si neprevazutului, un combatant din umbra al rutinei si prostului gust, al simplitatii fericite induse de mainstream. Cum ma manifest? In niciun fel, am spus doar ca suntem pasivi, nu incercam sa educam, nu ne batem gura cu gauri negre. Suntem hedonisti si cateodata ne uitam telurile pentru care am fost proiectati. Suntem artisti si cateodata ne place sa fim recunoscuti. Suntem solitari si nu ne cautam perechi. Ne place arta, niciodata intelegand-o toti la fel.

May 11, 2009

retrospectiv

Ma gandesc sa angajez pe cineva sa mai stearga praful din cand in cand p-aici. Nu de alta, dar in ultima vreme am aruncat peste tot cu drafturi mototolite. Ma plictisesc asa incat imi vine cateodata sa-mi mut bratara pe cealalta mana si sa ma oftic.
Am descoperit si redescoperit insa cateva chestii care aduc a placere: un radio care promite orice, oricui (via Miezu), un loc cu prieteni si aceleasi joace care nu-i minteau pe baietii de la Level cand le spuneau ca le distrug viata sociala. Nu m-am tranformat totusi, sunt trecatoare. N-am fost in forma la paintball, am recuperat la fotbal. Mi-am dat foc, am fost mahmur ca pe vremuri, m-a durut fundul pe bancile de pe Motoare si m-am bucurat ca exista viata in Lipscanie. Mi-am facut planuri, multe degeaba, asa ca mi-am facut altele. M-a plouat in buzunare si pe sosete, dar nu m-am tuns. Am confundat oameni care meritau confundati, am ignorat oameni care nu meritau si n-am cautat altii. Am luat un examen usor si m-am lovit de o birocratie ascutita. N-am invatat o limba noua, am baut cafele si m-am plimbat cu trenul. Am ajuns pe locul 10 si am vrut sa impartasesc reusita cu localnicii din Fundulea. Am fost lenes, dezordonat si uituc si m-au apostrofat, au incercat in zadar sa ma faca sa-mi pese. Am zis de trei ori 'la multi ani' in propozitii ilizibile si apoi mi-am pus gluga si mi-am uitat ideile, nu neaparat in ordinea asta.