July 22, 2010

de azi nu

Bună ziua domnule! Ce vânt te aduce pe meleagurile noastre? Nu-mi spune că ai uitat ce ai făcut ultima oară când ai trecut p-aici. Nu cred să fie careva să nu regrete inițiativele tale, pentru ca mai apoi să le hulească, iar și mai apoi să le renege fiecare după puteri. Nu, ne pare rău, dar nu cred că e momentul unei noi înfățisări. Ți-a trecut vremea bătrâne, iar noi ne-am săturat să ne tot înșeli așteptările. E timpul să faci cale întoarsă și să continui căutările în altă parte. Nu sunt răutăcios, ba chiar am avut de multe ori tentația să-ți urmez pașii, un efort care cu siguranță m-ar fi costat aproape cât te costă pe tine și nu vreau asta. Prefer liniștea pe care o promovezi și tu mereu. Sunt vocea lor întru-totul, degeaba încerci să mă acoperi, nu mai ai nimic aici. Sunt strigătele care te simt și te alungă. Pleacă, te rugăm, până nu e prea târziu!..

July 15, 2010

impersonal

Ne-ai ales întâmplător, dintr-o mulțime dezordonată. Ne-ai arătat drumul și ne-ai așezat cuminte într-un întuneric ușor de accesat. M-ai ales târziu, după ce i-ai încercat și pe alții și totuși nu m-am resemnat. Ne-am așezat împreună la masă, am adoptat o poziție ce atrăgea priviri admirative, dar ce a urmat nu voi uita ușor. După un început în care ți-am purtat parfumul, ți-am mângâiat tenul fin și ți-am purtat semnătura angelică, te-ai folosit de mine fără nici o urmă de milă sau regret. Ai exultat chiar când în cele din urmă s-a terminat murdarul ritual și ai scăpat de mine, făcându-mi vînt într-un abis împuțit. Tentativa de răscoală, alături de cei răniți a fost ușor înăbușită cum numai un tiran inocent o poate face. Ne-ai trimis departe, mult prea departe pentru a mai îndrăzni să visăm la răzbunare. Păcat că doar atât știu să fac, sunt doar un biet șervețel..

July 14, 2010

Reverberații nocturne

Am să încep prin a-mi cere scuze pentru disconfortul creat persoanelor de la masă. Lăsați-mă să plătesc vă rog. De acum câteva luni începând și încă neterminând v-am bruiat constant, la asta însă voi reveni cu altă ocazie. Momentan mă adresez doamnelor din primul rând și al celor din al patrulea, poate chiar și domnilor din primele 3 coloane. Cu dumneavostră dragilor, am să-mi petrec o buna perioadă din timpul meu scurt și vă promit că n-o voi face din obligație. Nu ne-am adunat aici să ne răscumpărăm din vorbe, nici măcar să punem cap la cap indiciile ce vor constitui planul de atac. Vă veți da seama pe parcurs că întâmplările sunt o categorie familială a conicidențelor, care la rândul lor se amestecă cu mici și inofensive hazarduri urmând a da, de cele mai multe ori, naștere frumosului. Aici recunosc că nu am niciun amestec, nu mă descurc cu rețete.
Acestea fiind zise vă las în compania sunetelor voastre favorite, a balsamurilor și a zâmbetelor stângace. Mă găsiți vis-a-vis.