Exista acei oameni care vor 10 mii. Ei te vor opri pe strada si te vor intreba daca nu cumva acei bani mult ravniti sunt la tine. Fac parte din aceia care se opresc si le asculta discursul. poate la un moment dat ma va costa, dar pana atunci sunt credulul perfect. Si parca sunt predispus la astfel de monoloage, lumea mi se destanuie din senin, fie ca spera sa le dau banii de paine, fie ca pur si simplu, sunt acolo.
Ultima astfel de intamplare s-a consumat azi. Castile in urechi, basca pe cap, mainile in buzunar, pasi deloc grabiti, clasicul eu. Evident ca de la departare nu avea rost sa bag in seama un om la a doua tinerete, deloc demn de mila sau orice alt sentiment aferent, dar iata ca ma surprinde. Gesticuland ma provoaca sa-mi scot castile si sa-i acord atentia cuvenita. Am auzit decat sfarsitul "..20 mii ca ma duc la spital la varamea' si sa nu ma duc cu mana goala". N-avea rost sa ma gandesc foarte mult, neavand banii, dar aparent m-a inteles foarte rapid, niciun "macar un 10mii" sau "oricat marunt ai". Si ma loveste: "Eee Italia! Cum e cu fetele? Faci dragoste! Nu e lipsa!". Sunt multi nebuni, dar tipul ma amuza groaznic. Dadeam din cap amuzat si confirmam (deh :D) si el tot continua, cu gesturi ample amuzanto-obscene. Gesturi simpatice insa, nu ar fi deranjat pe nimeni. M-a distrat, radeam singur dupa despartire si ma gandeam de unde a tras el concluziile. Poate ca e ceva, eu nu-mi dau seama. Auzi, Italia..
No comments:
Post a Comment