Traditia spune ca intaiul lunii mele se simte cu picioarele goale in nisip. Dar ca orice alta traditie pe care incerc s-o stabilesc, se frange rapid. Stiu ca a plouat, stiu ca a fost multa lume, cu manelele si cocalarii din oficiu, cu ochelarii d&g si daciile nike, dar de ce sa lasam niste pete sa acopere un spirit? Pentru ca 1 mai la mare e frumos asa cum e. Capricios si nebun, de cate ori nu ne-am certat pe seama vremii? Calm si prietenos, ne-am jucat in iarba de pe faleze. Zgomotos in toiul noptii, alaturi de prieteni, alintandu-te cu soapte timide cand ramaneati singuri. Sigur iti aduci aminte de el.. El e spiritul! Il stim de mult, degeaba se spune ca s-a schimbat, eu nu vreau sa cred..
Anul asta am fost in Sibiu si Cluj. De 1 mai. Acolo nu l-am gasit. A fost insa o excursie banala, am vazut o piata frumoasa, multi straini, piste de biciclisti si strazi late. Am fost cu oamenii din vama. Aproape toti tanjeau dupa ea. Poate n-o spuneau, dar se vedea. Vroiam vesti de la mare, vroiam sa ploua, vroiam sa credem ca am facut alegerea buna. Sunt comod, lenes si nu-mi place maratonul. As fi preferat sa fiu plouat, sa-mi fie frig, sa ma imbat oricand, poate mereu, sa ma trezesc cand nu-mi mai e somn si sa imi fac bagajul cand plec spre casa. Vreau ca locul pe care il vizitez sa-mi fie pentru cateva zile casa. Numai asa il voi intelege, cu monumente, traditii, cu rutina mea adaptata la viata lui.
No comments:
Post a Comment