June 30, 2015

erată

E liniște. Simt cum mă dor timpanele și-mi explodează ochii. Am buzele sărate și retinele inundate. Imaginile mi s-au imprimat pe lobii frontali ai vieții. Sunt acum animate pe jumătate, doar de bătăile inimii mele.

Îți caut semnele. Le-am avut pe mine și le-am pierdut. Îți aparțineam. Oftez obsesiv. Aștept noaptea să cred că ești în ea și iarăși nu te văd. Oftez și mă chircesc ca un embrion lipsit de putere. Îți fac loc. Atât pot.

Aștept să te naști.

Aștept.

Aștept să te aștept cu picioarele goale și reci.