December 20, 2012

io, na

Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmul din faţa casei. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până dincolo de stele, n-are nici un rost s-o iau, va arde în continuare. Şi-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.

December 18, 2012

l.f.t.

Susțin fără încetare o teorie care îmi spune că ajung la imunitate atunci când viitorul mă așteaptă cu o dorință. În ciuda aparențelor, de data asta chiar nu bat câmpii. Adrenalina și nerăbdarea fac întotdeauna un melanj menit să ridice pragurile limitate. Da, sunt într-o continuă căutare de "looking forward to"-uri.  

Extrapolez și îndrăznesc să spun că asta e calea unei vieți pe care tot mai mulți ar trebui să o urmeze. Într-o luptă continuă cu timpul, cu nemulțumirile zilnice, cu lumea din plan apropiat, cu filmele unor minți obosite, l.f.t.-ul are menirea să dea aripi, zâmbete și acea doză de optimism care îți dă senzația că mersul pe apă nu e tocmai un ideal de neatins. 

Ce se întâmplă atunci când rămâi în pană de l.f.t.-uri? Opțiunile sunt destul de limitate. Fie începi noi căutări, fie îți pui imaginația la lucru și animi iluziile recentului. Dacă niciuna dintre variante nu prezintă interes, o stare de hibernare, o carapace fără intrare și un refugiu anti-alintare par a fi soluțiile cele mai la îndemână. Asta doar până când c(in)eva alege să arunce în aer ceva în apropierea-ți. Looking forward to see what just happened, right?

December 14, 2012

slick


Surround yourself with lots of pins,
Leave nothing behind, sharpen your sight.
I do not ease the rhythm and so in night,
Come! Pulling a trigger i just might.
K.O'ed you'd fall in white satins.


December 13, 2012

pies

Vibrațiile cuprind pe rând suflul. Un Big Bang fierbinte dă startul unduirilor nestatornice ale corpului ce refuză să mai asculte de tot și de toate.

Inima face cu greu față, sângele curge fără direcție, atacă bariera dermei ce-l înconjoară. Palmele se chircesc în pumni și trag cu putere într-o încercare disperată de a lungi clipele. Spasmele se prelungesc de-a lungul înșiruirii picurilor de rouă. De pe ceafă și până pe rotunjimi, plăcerea aleargă pe un drum drept, cutremurat doar de dorințe. Din adâncul unei respirații întortocheate ies la suprafață străfulgerări silabisite, înfundate. Trupurile tremurânde se fac unul. Ritmul drăcesc alternează cu tandrețuri ce subliniază săruturi palpitante, aprinse.

Secundele se scurg în valuri icnite de extaz. Urmele înfocate vor fi rămas neșterse.


December 12, 2012

see you off

Te întrebi oare cum am ajuns aici? De ce volumul nu mă mai satsiface, deși am dat boxele la maxim? De ce am renunțat la a-mi mai turna vinul în pahar și prefer să beau din sticlă? De ce în juru-mi e atmosferă de basm, iar eu privesc în gol cu cei mai realiști ochi? De ce somnul pare mai palid în lumina roșie din pereți?

Răspunsul zace într-un pat pe cât de aproape, pe atât de departe. Nu-ți povestesc din așternurile cu iz floral, mintea înfundată nu le mai simte de mult damful languros. Fac un mișto nesperat de bun de mine însumi și încerc să-mi smulg un zâmbet pe care să ți-l afișez lipsit de griji și visător, așa cum mă știi.

Etapele mi se scurg fără preludiu prin fața ochilor și palmele îmi acoperă pe rând fața. Nu am făcut nimic nebunesc ca să merit asta și asta mă inundă ca pe un reproș aruncat unui amărât înecat ce habar nu a avut vreodată să înoate. Am conștiința la fel de împăcată pe cât e și de mustrurătoare, așa cum am învățat.

Aud pe fundal o voce. Nu-mi aparține și asta mă face să tresar. Văd aievea o siluetă "mai perfectă" decât toate și-mi dau seama că realitatea mea alunecă. Nu ești tu. Nu e nimeni, e doar senzația că la un moment dat pielea mea putea să reproducă un ideal în noapte. O iau în brațe și păcălindu-mi simțurile, încerc s-adorm.

Aiurea, nu mai am imaginația din copilărie, nu mă mai păcălesc.

Mi-e frig.

December 11, 2012

pieces of a man

Cât sunt altruism, cât egocentrism, e greu de spus. Certe sunt numai furnicăturile care mă gâdilă de fiecare dată când primesc după ce am dat. Din ele îmi adun energia, cu ele modelez, la ele mă gândesc când amorțesc. Atingerile-mi provoacă valuri și deasupra lor plutesc ca un albatros înfometat. Nu ezit să mă arunc cu capul înainte și să ies la suprafață total schimbat. Apoi, zborul mi-l continui planând la fel, chit că o fac în alt răsărit. Mă recunoști și cu noul penaj.

Spuneam în urmă cu ceva vreme că oamenii slabi fac compromisuri. Un om fără idealuri e compromis, iar un ideal se atinge prin compromisuri de tot felul. Idealist vorbind, voi analiza de acum natura compromisurilor care îmi satisfac idealurile, necompromițându-mă.

ps. Pot să renunț la mine și să mă fac al tău? Sigur. Pot să continui să fiu tot eu cu tine alături? Nimic mai frumos.  De ce aș face-o? Pentru că fără mine, tu n-ai mai fi.