October 30, 2012

scurtmetraj

"Simplu, spectaculos, sexy, strălucitor",
Cântau la unison, aplaudau în cor.
Undele gâdilau actorii uniform,
Râsete le umpleau al abundenței corn.
Temeri reale, reci, uscate îi priveau
Minute scurte, ore de ani pândeau.
Era momentul, cortina neagră i-a închis
Tăcuți, s-au luat în brațe, s-au împins.
"Rar mi-a fost dat să văd atâta foc!
Atâta pasiune, da, stârnește amoc".
Jocul perfect l-a amuțít pe polilog.

October 28, 2012

Prora lui făurar

A fost nevoie doar de o clipă de nebunie neatentă voită. S-a trezit cu picioare în nisip și a realizat că explicațiile nu-și au rostul. Avea să le caute când i se vor fi cerut. Până atunci însă, a decis că preferă să se holbeze în ochii frumosului și să plutească la superlativ.

"Mergem spre pierzanie", îi strigau pe rând camarazii. Încăpățânarea de care dădea dovadă nu lăsa loc de replică. Simțea cum primăvara cărămizie este aducătoare de recolte bogate, de plăceri absolute. Se îmbărbăta după fiecare luptă și o lua de la capăt. Victoria lui era victoria lor, dar recompensa o păstra doar pentru sine. Altarul la care s-a închinat preț de un februarie călduros îi oferea tot ce putea visa. Nicio ofrandă nu îl descuraja, ba dimpotrivă. Simțea cum văpăile îl cuprind și avansa fără grijă. Cu fiecare pas, cu fiecare plimbare nocturnă prin desișurile firii, prin apele învolburate ale stării, se apropia însă de momentul ce avea să-i încheie aventura.

Glorios, confuz, demoralizat, totuși sigur pe el, avea să noteze ultimele cuvinte care i-au mai rămas: "Kamehameha has proven that the world is round". Now what?

October 9, 2012

fragili

Venim după clipe de căldură, momente ce nu dădeau emoții unor petice de piele ce ignorau dinadins o istorie demonstrată. Deloc neanunțată a venit și prima stare de dorință. E imaginat un tablou pastelat pe fiecare colț, o imagine ce aruncă văpăi și scoate icnete din cele mai tăcute plăceri. Abia cănd mintea ți se obișnuiește cu o briză revelatoare ai tupeul să ceri ajutor, să notezi atent factori disturbanți și să tratezi cu ochii închiși niște scăpări naturale. Știam că aici se va ajunge. Oricâtă dependență poate crea o secundă, nu ne în stă în fire să-i sărim în față jerfindu-ne. E nevoie de încurajări, de un bol umed, de două mâini și de o recoltă acrișoară din inima-i.

Am parcurs un drum târâș prin derme de frunze. Cu ce am rămas? Cu miros de praf și o nevoie disperată de a închide un geam. Îl deschidem din nou la răsărit.