June 30, 2008

aparentze

Vorbe, haine, poze, cantece, jocuri, priviri, drumuri, idei, nimic nu e ceea ce pare. Si ca sa il citez pe House, everybody lies. Toata lumea are intentii ascunse, toti se prefac, toti avem ca hobby manipularea si as fi ipocrit sa nu ma includ in restul societatii. E o activitate greu de intretinut si la fel de greu de descifrat, de fapt aproape imposibil. Si toti stim asta, din pacate. Spun din pacate pentru ca dispare factorul sincer. Mereu suntem circumspecti, mereu cautam intelesuri ascunse, interpretari fanteziste, extrapolam, ne pierdem. Alungam din start posibiltatea unei realitati simple, a unor fapte instinctive si frumoase, suntem duplicitari si mult prea intelepti.

June 26, 2008

capitolul 3

Am terminat o facultate. Am intrat in randul intelectualilor. Evident, peste 50% din viitor e asigurat. Cine a mai pomenit ratati cu studii superioare? 4 ani de acumulari, de aprofundat stiintele administrarii afacerilor si implicare in numerose proiecte care mi-au captat intrutotul atentia. Cam asta a fost, teoretic. Cu atatea informatii as fi gata sa fac bani din absolut orice.

Cum a fost de fapt? Al naibii de plictisitor! Inceputul, ca de obicei, a fost promitator. Pe parcurs insa ne-am indepartat reciproc. Sa fi fost eu de vina, sa fi fost ea, adevarul e undeva pe la mijloc. Cert e ca spre sfarsitul aventurii a inceput sa-mi para rau. Am purtat multe si diferite discutii, in multe si diferite locuri, ea deghizata in multi si diferiti oameni. Ba chiar, mi-a fost pentru o vreme prietena. O prietena simpatica, ultima care ma mai considera copil si ma ocrotea ca atare. Da, cred ca-mi vor lipsi toate astea. Ne vedeam rar, nu ne-am implicat, putea sa fie mai frumos..

Inevitabil, a venit momentul in care ne-am luat adio oficial. Si astfel, pentru performantele obtinute pe durata relatiei am primit un 69. Si atat.

June 23, 2008

must listen (V)



stiu ca zambesti :)

demodat

Nici n-am iesit bine din casa si mi-a atras atentia, doar pentru o zecime de secunda. Facusem deja un pas si il pierdusem. M-a facut curios si m-am intors la pozitia initiala. Si iar l-am vazut. M-am apropiat si fragmenul de ciob a tacut timid. Surprinzator de mic, luminii i s-a facut mila de el si iat-o cum il ajuta sa impresioneze. O sclipire perfecta intrun hol dezolant!
Mi-am adus asa aminte de un ceva mare, negricios, invelit intrun altceva roz, mulat, plin de oarece mini cristale. Mi-a luat ochii. Realmente la soare ma puteam uita, dar la el nu. Probabil asa se explica si ochelarii de soare atasati obiectului cu pricina, evident ferindu-l de orbire in cazul in care i-ar sari brusc o oglinda in fata. Nefiind primul astfel de exemplar intalnit, am ajuns la concluzia, poate pripita, ca moda e de cacat! Am sa fiu poate contestat, stiu ca voi nu considerati asa ceva moda, dar fiecare apartine unui grup social si cu siguranta in randurile lui exista o moda proprie. Punkeri, manelisti, rockeri, houseri, junkeri si femei, sunt doar cateva din categoriile devoratorilor de moda. Aparent muzica are cea mai mare influenta in vestimentatia omului modern. Si nu, nu sunt deloc misogin, dar pe cuvant daca pe voi va inteleg doamnelor si domnisoarelor.
De ce atata machiaj? De fapt de ce machiaj, punct? Pe bune ca ar trebui interzis consumul zilnic de ruj, fond de ten si alte prafuri si creioane colorate. Nu cred ca place cuiva sa admire amprentele rosiatice de pe paharul de vin, sau ochii negru-inlacrimati dupa ce te-a prins ploaia 2 minute, sau atingerea deloc suava a stratului de fond de ten intr-o apropiere pasionala.
De ce push up, de ce unghii lipite, de ce solar, de ce tocuri? Nu va fac sa va simiti bine, va castiga cel mult cateva intoarceri de capete pe strada si niste ganduri masculine indecente, daca nu chiar si mesaje tipate. Sa mor daca va inteleg.
Eu unul urasc tinutele formale, de fapt urasc cam orice fel de tinuta in care nu ma simt bine. Am ajuns saptamana trecuta la facultate sa sustin proiectul de licenta si ce sa vad: lume la costum, sacouri, camasi, nebunie! Ora 8 dimineata si parca ajunsesem la bal. Si m-a prevenit mama, ca ia-ti o camasa, da sa-ti calc una alta. Am preferat o tinuta lejera, decenta. Si totusi, incredibil, dar a avut dreptate. Nu sunt un rebel nici pe departe, dar refuz sa ma subjug unor astfel de practici. Nu cred ca exista cineva care s-ar lipsi de serviciile impecabile ale unuia care gandeste ca mine si ar prefera pe un altul, prost, dar cu camasile calcate. Nu incurajez indiferenta, neglijarea totala a imaginii publice, nu haina il face pe om!

Iata un filmulet pe care va recomand sa-l savurati pana la capat: Portret de familie. (link provided by mox)

June 17, 2008

suporter emo

Simt frustrare. Neputinta. Durere. Sunt un biet naiv, credul si pueril. Lacrimi, oftaturi si atat.

momente

Sunt clipe efemere pe care le astepti cu infrigurare. Traiesti pentru ele. Cel putin la fiecare cateva cateva minute te gandesti la urmatorul. Asta e singura regula dupa care ele apar, sunt mereu succesive, niciodata 2 in acelasi timp. Si iti distrag atentia, te fac sa visezi cu ochii deschisi, sa-ti inchipui cum ar fi daca le-ai trai acum. Cum ai reactiona? Cum ai vrea sa se intample totul? Cum n-ai vrea? Practic zeci de filmulete, de situatii fantastice te seduc precum cele mai candide nimfe. Si asta e tot farmecul, nimic altceva nu mai conteaza sau totul trebuie sa treaca cat se poate de repede pentru ca tu sa ajungi acolo unde gandurile-ti sunt prezente cu mult inaintea ta.
Viata e frumoasa cand sunt multe astfel de momente, timpul zboara si cu toata ca in viitorul apropiat vei uri aceasta expresie, acum este exact ce vrei sa se intample. Urmatorul meu moment este in cateva ore, marele meci cu Olanda, deja simt vuietul tribunelor in mine, imnul imi inteapa venele si intreaga lume se transforma intr-un petic de iarba si un tremurand de suflete. "Am pentru ce trai!", cum bine spunea un bun prieten.

June 5, 2008

n/a

Sunt lucruri pe care crezi ca le poti face. De fapt esti convins ca nu vei avea nicio problema in a le practica, tinzi chiar sa speri ca poti excela ducandu-le spre perfectiune. Sunt oameni care chiar faca asta, se numesc popular genii. Chimie, drept, medicina, sport, literatura, conducatori de imperii, tacticieni, genialitatea are multe forme.
Dar revenind la ideea cu aptitudinile banale ale oamenilor cu prea multa imaginatie. Imi place parkour-ul. M-a fascinat dinainte sa aud de el. De mic imi placea sa sar peste, printre sau pe diferite obiecte. Si o faceam foarte bine, nu ma laud, dar majoritatea amicilor cu care incercam diferite concursuri erau infranti cu usurinta. Astfel am terminat prin a fi laudat de profii de sport, atat in generala, cat si in liceu pentru performantele fizice atinse, saritura in lungime, probe de viteza si chiar flotari. Ajunsesem in generala sa sar scara dintre doua etaje, fara sprijin, pur si simplu picioarele imi spuneau ca pot, iar eu le ascultam.
Dar vine acel moment in care deceptia te loveste ca un baros in moalele capului, zambetu-i batjocoritor umplandu-ti mintea. Un banal gard mi-a pus capac, mi-a legat bila detinutilor de sperantele genialitatii neslefuite. Schiopatatul imi aduce aminte neincetat de visele puerile la care am indraznit sa aspir.

Crezand ca pot m-am inselat!
Crezand ca sunt m-am inselat!
Crezand, m-am inselat..

June 3, 2008

Dansati pentru noi!




Mai sunt 4 zile pana incepe marele bal, marea sarbatoare a Europei! Si de data asta ne-au lasat si pe noi sa participam. Avem la dispozitie cel putin 270 minute sa demonstram ca avem cel mai frumos dans, cele mai tehnice miscari si cele mai mari inimi. Va fi o sala plina, si-au anuntat prezenta 23 milioane de sustinatori. Ne oferim sa-i purtam pe brate sau sa le stergem lacrimile. Pe toata durata concursului ii vom incuraja numai pe ei, chit ca seful ne va improsca cu deadlineuri sau prietena va invoca romantismul ca ultima arma de persuasiune.

Am asteptat 8 ani, am terminat un liceu, inca putin si las si facultatea in urma, am avut mult prea mult timp sa inmagazinez emotii si sperante. In sfarsit galbenul geloziei, al frustrarii, ma va ineca cu mireasma-i. Nu este doar un hobby, nici macar pasiune, sevrajul mi-e aproape, sunt dependent si nu, nu ma tratez. Voi comunica prin clisee, voi denigra poezia si va voi sfatui si pe voi sa faceti la fel.

Hai baietii! Hai Romania!

must listen (IV)

stereophonics-maybe tomorrow

June 1, 2008

slippery


Exista o eroare. 'low virtual memory', windows-ul e prea bine obisnuit cu ea. Ma enerveaza la culme, totul merge incet, pana si la momentul izbavitor, al restartului, se ajunge intr-un timp
indecent de lung. Nu sunt un mare it-ist, dar nu am cum sa nu observ ca jocurile sunt de cele mai multe ori principala cauza a erorii. Momente de placere si relaxare curmate de o impotenta virtuala, e asa trist.
Nu ma identific cu o masina perfecta in mult privinte, cum este un calculator, dar observ ca in ultima vreme cel putin, avem aceleasi erori. Cauza, micile placeri al vietii, jocuri inofensive cu lichide colorate sau poate un sistem distrat, dominat de hedonism si naivitate. Mi-e prea greu sa identific virusul, stiu insa ca atacurile devin frustrant de zeflemitoare.

Flegmatic, sincer, deloc tendentios, ma tii minte?