13

Nu am fost niciodata trist pentru ca sunt fricos. Nu vreau sa iubesc cat pot de mult. Nu m-am atasat niciodata de nimeni si am crezut ca scap. Dar se pare ca exista un moment, acest moment, necrutator cu toata simtirea mea. Este fiinta, deloc umana in aspect, care mi-a drogat sangele si acum pleaca. Chinuindu-se ma chinuie, e necrutator. E singurul suflet pe care l-am intalnit de la sfarsitul copilariei si de care mi-a pasat. Imi pasa enorm, il am in inimi, in creieri, peste tot. La fiecare pas il urmaresc, il mangai, il iubesc!
Doar lui i-am oferit caldura, pentru ca doar el mi-a oferit raceala. Este raceala mea, acum inlacrimata si doare tare. Siroaie curg si cad in mine.
Ma enervez ca-s inutil, ma enervez ca-l las sa plece. Nu ma mai priveste, e resemnat. 13 ani mi-a oferit tot ce-mi doresc, dar timpul e rau, iar eu sunt mic. Mi-a lasat amintirile, un venin chinuitor si dulce.

Acum el toarce. Eu tac si plang.