September 30, 2008

agenda agendelor

Stăteam și mă gândeam ce o să fac pe 22 noiembrie. Pur și simplu din curiozitate, nu că aș avea agenda plină până atunci. De fapt n-am agendă deloc. Ar trebui să-mi iau și eu una, ca tot omul. Am observat că agendele astea au ceva cu mine, de fiecare dată când mă apucă necesitatea inutilă pentru un astfel de obiect, e fie de acum 5 ani, fie completată prima pagină de alcineva, fie cu vreo hartă lipsă. Știu că nu contează nicidecum, dar vreau să fie in stare impecabilă, eventual de anul viitor. De fapt nu, dacă e de anul viitor n-am s-o folosesc decât de la 1 ianuarie. Da, așa am să fac. La cumpăna între ani, beat mort, am să scot agenda, am să mă așez la primul birou care-mi iese în cale în baia în care zac de 1 an și am să mă apuc de scris. Ce? Programul zilnic pe care-l voi urma cu strictețe, conform tiparului agendei. Abia aștept, va fi un nou pas virtual menit să anime o viață anostă.
Revenind la 22 noiembrie, o zi de mare importanță a anului în curs. Poate că și la anul va fi la fel de importantă, posibil ca și acum 3 ani să se fi întâmplat ceva cutremurător. Păcat că atunci n-am avut agendă. Aș putea să completez vreo 23 agende retroactiv, nu și-ar da seama nimeni. Unii au 23 primăveri, eu voi avea 23 agende. Hehe. De fapt nu eu! Sau eu? Hai că nu mă mint, de data asta să fiu cine sunt, am să mă relatez întrutotul.
Pentru a treia oară revin la 22 noiembrie, (ciocoflenderul din mine nu poate să reziste să tot deschidă paranteze) o sâmbătă rece, mohorâtă, a cărei dimineață o serbez la ora prânzului. Trec peste activitățile puerile și absolut comune, ce formează tiparul oricărei sâmbete din plebe și ajung la momentul culminant:


Da, Nouvelle Vague, un post în care am bătut câmpii ca să ajung la ei. Enjoy.

Aș reveni totuși la agenda 2009 care mă îngrijorează puțin. Cum am să completez o pagină întreagă doar cu activitățile mele dintr-o zi? E imposibil. Cred că voi folosi agenda 2009 pentru toate cele 23 primăveri. Poate găsesc una mai subțire, sau cu 2-3 zile/pagină să nu trebuiască totuși să scriu lăbărțat 23 propoziții simple, zilnic.

September 25, 2008

leoarcă

Un sunet, două, trei, îmi fac pielea să tresară. Îmi prind mâneca într-o ceașcă goală și ma întreb dacă greșesc. Aș vrea noi. Suntem abia la început. Drumul e îngust, pe alocuri crestat și deloc bărbătesc - poate doar în momentele cănd stă drept, impasibil la mișcările unduitoare ale unora dintre ele. Privirea în gol e trădătoare și știu asta. Ne-am contrat pe tema asta de câteva ori și am ajuns mereu în aceeași râpă, ocrotiți de fapte și idei. Ne-am dat reciproc dreptate și am rămas ascunși.
Spuneam ceva de o ploaie vesel colorată, în nuanțe de bej, cu stropi vizibili la microscop. E o rudă îndepărtată a mondenului muson, nu-s certați, numai că nu-și vorbesc, doar se privesc. Îmi povesteau odată premoniții ale unor apariții, dar cine sunt eu să îi judec? Le-am lăsat o bucată de tăcere transformată în aur și mi-am luat zborul spre adâncurile norilor. Sus, prea sus și nici măcar nu știu să înot. Mai are vreo importanță? Oricum nu se uită nimeni și pot să trișez, cum fac întotdeauna, mai puțin atunci când mint. Îmi voi trimite niste porumbei verzi să mă învețe minte. Dar nu încă, mai am niște timp în buzunarul de mărunțiș. Îmi ajunge de o ceașcă. Ultima! Nu promit!

September 23, 2008

fular exotique


Vine iarna, bine-mi pare! Sincer m-am cam săturat de tendințele ecuatoriale apărute sub pretextul încălzirii globale. Mă dor ochii de atâta soare și pielea de atâta transpirație. Sunt sătul de stat în curent și de răcit la umbra aerului condiționat, frisoanele vara sunt clar într-un top 10 al senzațiilor pe care le detest. Căldura mă pune în imposibilitatea de a juca fotbal la ore decente și de a mă plimba în mijlocul zilei fără să simt cum mă cufund în asfaltul mișcător. Sunt doar câteva dintre motivele care stau la baza stării conflictuale.
Dar ce-mi văd ochii odată cu primele plimbări ale mult așteptatei toamne? Palmieri, boscheți tropicali și rude ale ananașilor, postați în ghivece uriașe, cam peste tot. Ce-am facut să meritam asta? De ce să nu ne bucurăm de frunzele roșiatice, cum o facem în fiecare an? Și dacă totuși ne-am atașat așa mult de verdele ăsta, de ce nu-l folosim pe cel al nemuritorilor brazi autohtoni? Sau singurul lor scop a ajuns să fie doar de consumabile de Crăciun? M-am săturat de exodul ăsta bananier, nu m-am născut cu picioarele în nisip și nu mi-am petrecut copilăria cățărându-mă în arbuști sfrijiti și bețe rasta.
Vreau toamna înapoi! Vreau furtuni și frig. Vreau să-mi înghețe mâna pe mouse. Vreau mere, pere, nu-mi mai băgați protocale pe gât. Halal români, vă invit pe toți să plecați să vă căutați rudele latine departe de Carpați!

minte-mă frumos

A minți este o artă. Nu citez pe nimeni, îmi asum fiecare cuvânt. A nu se înțelege însă greșit, nu o promovez întrutotul și nu consider mitomania ca aparținând genialității. Îmi îndrept atenția mai mult spre minciuna de uz personal, cu tente ipocrite și influențe anamorfoze. Să mă explic, îmi place ascunderea adevărului, dacă asta are urmări benefice pentru toate părțile. Pentru asta însă, e nevoie de oameni mult prea pricepuți, care, ca și în orice alt domeniu, sunt incredibil de greu de găsit.
Amatori de baliverne, aberații, exagerări și elucubrații sunt pe toate drumurile și asta mă întristează. Sunt mult prea slabi și mult prea previzibili, iar o minciună prost spusă poate la fel de bine amuza sau enerva, bucura sau răni.
Așadar, folosiți ironia insesizabilă în acele cazuri extreme sau ascultați-l pe Ombladon și încercați să mințiți frumos!

September 8, 2008

new world


Atinge sfios fiecare fir de praf pe rând. Ceva îl jenează și i se citește pe piele. Nu își dă seama cum să reacționeze sau să comunice ce simte. Locul unde se află e mult după orizonturile lumii lui. Nu a îndrăznit vreodată să se gândească ce e acolo și regretă. Trebuia să se pregătească. Nu a primit nicio atenționare de la oamenii în care are încredere și pe care i-a urmat fără ezitare. E și vina lui și acum trebuie să se descurce!
Se apleacă și-l atinge cu degetul. Îl apasă încet până când ajunge să-l atingă cu palma. Degetul e urmat de celelalte degete și devine pumn. E o senzație neașteptată, plăcută. Se ridică ținându-l strâns, să nu-i scape nicio particulă. Un gest inutil, îl pierde încet, încet. Cu o mișcare bruscă îl aruncă în buzunarul pantalonilor. Răsuflă ușurat pentru moment. Îi e prieten. Acum are curajul să avanseze, ignorând sunetele sinistre venite dinspre grupurile statuare ce planează deasupra-i. Niciodată nu i-au plăcut zgomotele și de cele mai multe ori le-a ignorat.
E incredibil de mare, prea mare pentru el, pentru ochii lui, pentru mintea lui. Nu o poate cuprinde, nici macar nu o poate privi. Ea e la fel, pe cat de maiestuoasă, pe atat de timidă. Se apropie si se departează la intervale bine definite. 7 secunde! Sau 8. E o funcție recurentă, sinusoidală. Ah, matematica îl urmărește geloasă. Decide s-o ignore. E în fața unei minuni și n-are de gând să-și amestece cifrele aici. De ce e așa nehotărâtă? De ce nu-i dă un semn? Închide ochii și ridică capul. L-a înconjurat și il neliniștește. Acum o privește fix! Sau cel puțin încearcă, îi caută privirea. N-o găsește, poate nu-l place. Oftează scurt și tresare! L-a atins! Nu a fost nici 7, nici 8, a fost un 6! S-a grabit, sau poate a alunecat și l-a atins din greșeală. E decis, face un pas înainte. Vrea să știe ce simte ea. Îl atinge din nou și din nou și din nou! Îl place! Zâmbind mai face un pas.
Urmele de sandale de pe plaja pustie duc la un puști slab, cu început de scolioză și o șapcă verde.
Soarele va răsări în curând.

September 2, 2008

roata câștigătoare

Cum arată un ipod în variantă metropotamată? Uite așa!

Am păstrat roata aducătoare de sunete și pe blog.


Animalul urban e dependent de roată. Oriunde s-ar duce, drumul trebuie sa alunece lin, cu minim de efort și în cel mai scurt timp. Nu suportă căldura, aglomerația, urăște mirosurile celorlalte animale și preferă scurtăturile mai lungi decât rutele convenționale, pentru că cel mai mult urăște timpul. Starea de enervare îi este impusa de plictiseală, care la rândul ei este specialitatea timpului. Animalul nu gândește foarte mult, preferă s-o facă alții pentru el, lui îi place să se uite pe poze colorate și la filme zgomotoase și să asculte anecdote matinale și zvonuri mondene. Câteodată se implică direct, țipă către alte animale, le atinge ori le împinge, totul pentru alungarea rutinei care se plimbă ca un monociclu pe sfoara intinsă ce-i ține urechile.

Mersul în haită îi provoacă de cele mai multe ori disconfort, adoptă roluri de gânditor, cuceritor, somnoros sau observator. Sociaizarea nu este în niciun caz punctul lui forte. Ar vrea o roată numai a lui. O roată comodă, pufoasă, prevazută cu un LCD wide pe care să se joace pe PS3, cu o ladă frigorifică cu alcool la discreție, pentru că urăște legea și ar face orice să fie în afara ei. Temperatura în jurul roții să fie ușor de setat, de preferat bizonică, e o roată cu 2 locuri totuși. Sunetul surround nu poate lipsi, ba chiar are montate boxe in afara roții, sa se bucure și celelalte animale de gusturile fine ale nobilului exemplar de la volan. Am zis volan? Mă scuzați, comandă vocală vroiam să spun. Animalelor le place tehnologia, iar GPS-ul cu hărțile download-ate de pe torrente e indispensabil. Cât despre viteza roții, cu dotările standard poate atinge viteza sunetului, insă cu mici adjustări, o roată tunată trece puțin peste viteza luminii.

Bine, bine, dar cine are voie să conducă o roată și cum se poate intra în posesia ei? Nimic mai simplu, documentul ce atestă că un animal e apt să manevreze o roată se poate obține fie prin examen, fie prin donarea către centrul de examinare a unei lăzii cu banane, exact la prețul unui manual de examen. Cât despre achiziționare, roțile ieftine si de calitate bună se aduc exclusiv din Germania de animale acreditate și demne de încredere.

Pentru cele ce nu-și permit, există roțile comune, unde toate temerile animalelor antisociale și dependente de confort se adeveresc. Este adevărat, unul dintre principalele sisteme de valori al țării este roata pe cap de locuitor. Coeficientul se calculeaza ușor, prin impărțirea numărului roților mijlocului de transport la numărul animalelor din haita ce-l folosește.

Trăim intr-o junglă, mai mult sau mai puțin urbană, învârtire plăcută!