December 7, 2011

Minute man

Obișnuiam să dau lupte grele cu timpul și cu aproape tot ce-l înconjura. Din păcate, problema nu era acolo, ci în altă parte. De fapt, problema nu era o problemă, era doar o senzație. Am fost antrenat să nu-i mai dau importanță și iată!, am descoperit prostii.

Acum stau și mă uit la ele, cum să le fac să nu-mi mai repugne? Despre asta nu am citit pe nicăieri nimic, iar sfaturile îmi par destul de obosite. Drumul lung, de la gură la ureche și mai departe, mă fac să nu mai am încredere. Detaliile mă împing spre start, câinele rău mă întoarce la căsuța cea dintâi. Acolo am să stau, învârtind zarurile și așteptând un moment de neatenție în care să le pot arunca. Miza mea e pe un 13.

December 5, 2011

Joc pasiv

27, 25, 71, 27, 25.

Ai zice că am descoperit un nou șir, mai complicat chiar decât cel al mult mai celebrului Fibonacci. Ei bine, da, așa e, problema e că la bază nu există nicio logică matematică, ba dimpotrivă. Două repetiții și un apogeu aduc mai degraba cu o colină prost desenată, într-o pauză plictisită, luată în timpul orei de sport. Iar cum restul din socoteală nu se potrivește nici cu cel din alți ochi și nici cu cel din jurul altor sticle, am impresia că Euridice chiar există și slăbiciunea nu-mi dă pace.

Îmi dedic nopțile uitării și diminețile amintirii. Sunt pe un invers pe care nu te poți supăra, își face efectul. Refugiile sunt pentru a fi refuzate, doar zâmbetele rămase pe un perete după clipe de holbat în ecranul colorat îmi mai trezesc interes.

Gol Fiera! Trecem în avantaj! Se poate fetelor, se poate! Meiroșu ne face să visăm!