March 31, 2012

dis(i)like


De-aş mai avea de ce şi unde să mai car
Iar m-aş băga să fac din umbră un alt dar,
Să ţi-l aşez în faţă. Să îl aprind pe felinar.

Icoană plânsă, trecută-n vreme, nerăpusă.

La vremuri fără noi, asculţi cu ochii mari deschişi
Iiliade, albe versuri, snoave fără cuvinte.
Kaa-i un satir hipnotic! Nu eu îţi zic, tu ia aminte:
E alunecos, nu lua în mâini cărbunii abia încinşi.

March 21, 2012

ability

Să tot fie ceva vreme de când mi-am uitat manierele. Voit în mare parte, deloc întâmplător, reiau paginatura și o reașez tot așa cum i-am pierdut fără resentimente capitole întregi. Rare au fost cazurile în care m-am oprit asupra unei imagini pe care să prefer s-o privesc curios. De data asta nu pare a fi o întâmplare, cel puțin nu una care să-mi aparțină. Da, mă detașez de căutare, s-a așezat în fața mea și își flutură șarmul. Stindarde din toată lumea, culori pe care le cunosc, de unde vin unduielile astea? Nu-mi sunt nici cunoscute, darămite indiferente, mă hipnotizez cu fiecare fir de păr.

E ca atunci când zburam cum numai ceva beat de fericire ar putea să îndrăznească. Fără elan, doar prin simple mișcări ale degetelor, atrag miresme ce ar putea să îmbete și cei mai înfocați admiratori ai obsurității bahice. Jocul îmi ia mințile și îmi dezvăluie momente de nebunie, nebunie castanie. Din genunchi cad în picioare, dau din urechi, torc și întorc un salt.

All your tails are belong to us.