Vine iarna, bine-mi pare! Sincer m-am cam săturat de tendințele ecuatoriale apărute sub pretextul încălzirii globale. Mă dor ochii de atâta soare și pielea de atâta transpirație. Sunt sătul de stat în curent și de răcit la umbra aerului condiționat, frisoanele vara sunt clar într-un top 10 al senzațiilor pe care le detest. Căldura mă pune în imposibilitatea de a juca fotbal la ore decente și de a mă plimba în mijlocul zilei fără să simt cum mă cufund în asfaltul mișcător. Sunt doar câteva dintre motivele care stau la baza stării conflictuale.
Dar ce-mi văd ochii odată cu primele plimbări ale mult așteptatei toamne? Palmieri, boscheți tropicali și rude ale ananașilor, postați în ghivece uriașe, cam peste tot. Ce-am facut să meritam asta? De ce să nu ne bucurăm de frunzele roșiatice, cum o facem în fiecare an? Și dacă totuși ne-am atașat așa mult de verdele ăsta, de ce nu-l folosim pe cel al nemuritorilor brazi autohtoni? Sau singurul lor scop a ajuns să fie doar de consumabile de Crăciun? M-am săturat de exodul ăsta bananier, nu m-am născut cu picioarele în nisip și nu mi-am petrecut copilăria cățărându-mă în arbuști sfrijiti și bețe rasta.
Vreau toamna înapoi! Vreau furtuni și frig. Vreau să-mi înghețe mâna pe mouse. Vreau mere, pere, nu-mi mai băgați protocale pe gât. Halal români, vă invit pe toți să plecați să vă căutați rudele latine departe de Carpați!
No comments:
Post a Comment