Din pacate e unul din acelea a caror desfasurare nu ramane limpede dupa trezire. S-a intamplat undeva intre 6.00 si 7.20, intre 2 guri de apa si un stranut, respectiv ochii deschisi si urari de 'neatza. Se spune ca un vis dureaza maxim 10 secunde si tind sa dau dreptate zvonurilor, pentru ca exact atat mai tin si eu minte.
Subiectul central este o ea, blonda, dotata, trista si frumoasa (se poate chiar pune cate un foarte in fata fiecarui adjectiv), figurantii eram noi. Eu in principal, pentru ca de ceilalti nu-mi mai aduc aminte, cu siguranta eram un grup de baieti. Restul decorurilor, o camera de hotel, un pat mare, un cearsaf, o curte, un mire dezorientat si libidinos.. si cam atat. Practic ce-mi aduc aminte ca imagini, sunt doar 2 cadre. Prima cu ea pe pat, eu undeva in coltul camerei, probabil asezat pe ceva. E goala, cu o mana tragand cearsaful spre ea, cu cealalta incercand sa-si acopere pieptul. Se vede ca e trista, dar resemnata. Evita sa se uite spre rochia de mireasa ce leviteaza aproape de ea. Nu-si ridica privirea din pamant, ma evita si pe mine. Din cauza mea a ajuns aici, dar a continuat sa-mi fie prietena. I-a fost greu, dar n-a recunoscut niciodata. Si nici n-o va face, cunoscand-o insa, stiam dintotdeauna.
Al doilea cadru, parca privit de la fereastra camerei, cuprinde curtea mare, cu prea putina flora si cu un barbat in costum alergand in zig zag dupa o tanara domnisoara. Nu mai aveam ce sa fac, regretele nu-mi acopereau vina. M-am intors, m-am uitat la ea si n-am uitat.
No comments:
Post a Comment