December 20, 2012

io, na

Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmul din faţa casei. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până dincolo de stele, n-are nici un rost s-o iau, va arde în continuare. Şi-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.

December 18, 2012

l.f.t.

Susțin fără încetare o teorie care îmi spune că ajung la imunitate atunci când viitorul mă așteaptă cu o dorință. În ciuda aparențelor, de data asta chiar nu bat câmpii. Adrenalina și nerăbdarea fac întotdeauna un melanj menit să ridice pragurile limitate. Da, sunt într-o continuă căutare de "looking forward to"-uri.  

Extrapolez și îndrăznesc să spun că asta e calea unei vieți pe care tot mai mulți ar trebui să o urmeze. Într-o luptă continuă cu timpul, cu nemulțumirile zilnice, cu lumea din plan apropiat, cu filmele unor minți obosite, l.f.t.-ul are menirea să dea aripi, zâmbete și acea doză de optimism care îți dă senzația că mersul pe apă nu e tocmai un ideal de neatins. 

Ce se întâmplă atunci când rămâi în pană de l.f.t.-uri? Opțiunile sunt destul de limitate. Fie începi noi căutări, fie îți pui imaginația la lucru și animi iluziile recentului. Dacă niciuna dintre variante nu prezintă interes, o stare de hibernare, o carapace fără intrare și un refugiu anti-alintare par a fi soluțiile cele mai la îndemână. Asta doar până când c(in)eva alege să arunce în aer ceva în apropierea-ți. Looking forward to see what just happened, right?

December 14, 2012

slick


Surround yourself with lots of pins,
Leave nothing behind, sharpen your sight.
I do not ease the rhythm and so in night,
Come! Pulling a trigger i just might.
K.O'ed you'd fall in white satins.


December 13, 2012

pies

Vibrațiile cuprind pe rând suflul. Un Big Bang fierbinte dă startul unduirilor nestatornice ale corpului ce refuză să mai asculte de tot și de toate.

Inima face cu greu față, sângele curge fără direcție, atacă bariera dermei ce-l înconjoară. Palmele se chircesc în pumni și trag cu putere într-o încercare disperată de a lungi clipele. Spasmele se prelungesc de-a lungul înșiruirii picurilor de rouă. De pe ceafă și până pe rotunjimi, plăcerea aleargă pe un drum drept, cutremurat doar de dorințe. Din adâncul unei respirații întortocheate ies la suprafață străfulgerări silabisite, înfundate. Trupurile tremurânde se fac unul. Ritmul drăcesc alternează cu tandrețuri ce subliniază săruturi palpitante, aprinse.

Secundele se scurg în valuri icnite de extaz. Urmele înfocate vor fi rămas neșterse.


December 12, 2012

see you off

Te întrebi oare cum am ajuns aici? De ce volumul nu mă mai satsiface, deși am dat boxele la maxim? De ce am renunțat la a-mi mai turna vinul în pahar și prefer să beau din sticlă? De ce în juru-mi e atmosferă de basm, iar eu privesc în gol cu cei mai realiști ochi? De ce somnul pare mai palid în lumina roșie din pereți?

Răspunsul zace într-un pat pe cât de aproape, pe atât de departe. Nu-ți povestesc din așternurile cu iz floral, mintea înfundată nu le mai simte de mult damful languros. Fac un mișto nesperat de bun de mine însumi și încerc să-mi smulg un zâmbet pe care să ți-l afișez lipsit de griji și visător, așa cum mă știi.

Etapele mi se scurg fără preludiu prin fața ochilor și palmele îmi acoperă pe rând fața. Nu am făcut nimic nebunesc ca să merit asta și asta mă inundă ca pe un reproș aruncat unui amărât înecat ce habar nu a avut vreodată să înoate. Am conștiința la fel de împăcată pe cât e și de mustrurătoare, așa cum am învățat.

Aud pe fundal o voce. Nu-mi aparține și asta mă face să tresar. Văd aievea o siluetă "mai perfectă" decât toate și-mi dau seama că realitatea mea alunecă. Nu ești tu. Nu e nimeni, e doar senzația că la un moment dat pielea mea putea să reproducă un ideal în noapte. O iau în brațe și păcălindu-mi simțurile, încerc s-adorm.

Aiurea, nu mai am imaginația din copilărie, nu mă mai păcălesc.

Mi-e frig.

December 11, 2012

pieces of a man

Cât sunt altruism, cât egocentrism, e greu de spus. Certe sunt numai furnicăturile care mă gâdilă de fiecare dată când primesc după ce am dat. Din ele îmi adun energia, cu ele modelez, la ele mă gândesc când amorțesc. Atingerile-mi provoacă valuri și deasupra lor plutesc ca un albatros înfometat. Nu ezit să mă arunc cu capul înainte și să ies la suprafață total schimbat. Apoi, zborul mi-l continui planând la fel, chit că o fac în alt răsărit. Mă recunoști și cu noul penaj.

Spuneam în urmă cu ceva vreme că oamenii slabi fac compromisuri. Un om fără idealuri e compromis, iar un ideal se atinge prin compromisuri de tot felul. Idealist vorbind, voi analiza de acum natura compromisurilor care îmi satisfac idealurile, necompromițându-mă.

ps. Pot să renunț la mine și să mă fac al tău? Sigur. Pot să continui să fiu tot eu cu tine alături? Nimic mai frumos.  De ce aș face-o? Pentru că fără mine, tu n-ai mai fi.

November 12, 2012

the strut

Movement as silent as a thief,
Igniting eyes, they burn a reef.
Starts sprinting madly in high heels.
Surrender's close, so are the kills!

Fear is long gone, she poses wild,
Over her shoulder she smiles mild:
"Run, dear! You've nowhere to hide!"
Trembles of hearts are set aside,
Uncovered fears about to arise.
None of the others could foresee
Elusive pain wrapped in a love spree.

October 30, 2012

scurtmetraj

"Simplu, spectaculos, sexy, strălucitor",
Cântau la unison, aplaudau în cor.
Undele gâdilau actorii uniform,
Râsete le umpleau al abundenței corn.
Temeri reale, reci, uscate îi priveau
Minute scurte, ore de ani pândeau.
Era momentul, cortina neagră i-a închis
Tăcuți, s-au luat în brațe, s-au împins.
"Rar mi-a fost dat să văd atâta foc!
Atâta pasiune, da, stârnește amoc".
Jocul perfect l-a amuțít pe polilog.

October 28, 2012

Prora lui făurar

A fost nevoie doar de o clipă de nebunie neatentă voită. S-a trezit cu picioare în nisip și a realizat că explicațiile nu-și au rostul. Avea să le caute când i se vor fi cerut. Până atunci însă, a decis că preferă să se holbeze în ochii frumosului și să plutească la superlativ.

"Mergem spre pierzanie", îi strigau pe rând camarazii. Încăpățânarea de care dădea dovadă nu lăsa loc de replică. Simțea cum primăvara cărămizie este aducătoare de recolte bogate, de plăceri absolute. Se îmbărbăta după fiecare luptă și o lua de la capăt. Victoria lui era victoria lor, dar recompensa o păstra doar pentru sine. Altarul la care s-a închinat preț de un februarie călduros îi oferea tot ce putea visa. Nicio ofrandă nu îl descuraja, ba dimpotrivă. Simțea cum văpăile îl cuprind și avansa fără grijă. Cu fiecare pas, cu fiecare plimbare nocturnă prin desișurile firii, prin apele învolburate ale stării, se apropia însă de momentul ce avea să-i încheie aventura.

Glorios, confuz, demoralizat, totuși sigur pe el, avea să noteze ultimele cuvinte care i-au mai rămas: "Kamehameha has proven that the world is round". Now what?

October 9, 2012

fragili

Venim după clipe de căldură, momente ce nu dădeau emoții unor petice de piele ce ignorau dinadins o istorie demonstrată. Deloc neanunțată a venit și prima stare de dorință. E imaginat un tablou pastelat pe fiecare colț, o imagine ce aruncă văpăi și scoate icnete din cele mai tăcute plăceri. Abia cănd mintea ți se obișnuiește cu o briză revelatoare ai tupeul să ceri ajutor, să notezi atent factori disturbanți și să tratezi cu ochii închiși niște scăpări naturale. Știam că aici se va ajunge. Oricâtă dependență poate crea o secundă, nu ne în stă în fire să-i sărim în față jerfindu-ne. E nevoie de încurajări, de un bol umed, de două mâini și de o recoltă acrișoară din inima-i.

Am parcurs un drum târâș prin derme de frunze. Cu ce am rămas? Cu miros de praf și o nevoie disperată de a închide un geam. Îl deschidem din nou la răsărit.

September 6, 2012

parada

Palmele mi-au amorțit fără să dea de știre.
Au parat, salvat și aruncat. Le-ai văzut:
Rareori fac semne care-ți cer ție citire.
Au stâns în pumni fire de nisip aspru, căzut
Din buzunare de perechi, din pielea-ți udă.
Orânduirea nu o știu, e rândul tău să desenezi
"X"-uri în piept, ghilimele-n ochi și după, 
Alinieri de pleoape, polimorfe. Acum vezi?
La paradă e fundal, nu zbor, oglindă-n cupă.

September 3, 2012

aici

Din fundal de ani trecuți revine în prim plan o întrebare: "Ai adus bani de bere?". Nu avem de a face cu un alcoolic pierdut în franceza doamnei ce încântă urechile celor de pe mal. Se poate vedea cu zâmbetul larg deschis că un asemenea personaj nu are în cap decât drumul către un loc depărtat, pierdut și al naibii de frumos. Nici măcar chicotelile copiiilor dornici de enigme pe înțelesul loc nu tulbură tatuajele bronzate ale celui ce tinde la absolut.

Nu e singur. Ar fi culmea. Îi are pe resul și soarbe adânc din licoarea adusă de a lui ea din izvorul izvoarelor, izvorul fericirii lui.

August 24, 2012

în2

Stăpân ai fost și-ai să mai vrei
Să te mai joci în anii grei.
E rost de dat, de prins, de luat
Extrem sau light, nu am aflat.
Bătrânii spun, ce rost ar fi
Binele-n tine să îl ții?

August 6, 2012

umbră câmpenească

Furnicăturile nu-mi dau pace
Rămân c-un gând şi-atât. Nu-mi place.
Aş mai merge spre încolo, noi doi
Treaz, obosit, c-o mână pe obrajii moi.
E timpul să te-asigur că nu voi
Lepăda, nu am să te las aşa.
E de poveste, şi tu eşti paşa.

Haide acum să mai şi căutăm
Ore, momente, un uscat pom.
Le punem bine, nu le veghem
De-o fi să fie, doar în tandem
Eclipsa trece. Eu rămân aici
Neobservat, tăcut, cu ochii mici.

July 29, 2012

jah

Rosturi de noapte, nerostite,
Aburi, priviri prost povestite
Stângaci, le pun arici, golite.
Te ții aiurea după nou și știi că vechi
Alinieri de somn, nu de priveghi,
Lascive vorbe-n minți uitate
Oricât ai vrea, nu sunt plecate.
Veridic scriu, nu am să mint
E așteptat, mesaj de-alint.

July 11, 2012

d.v.g

Sus, niște mișcări tărăgănate ale unui ventilator rigid, jos, niște piele a cărei sudoare se amestecă cu pulberea fină a unor cioburi aparținând de vremuri apuse. La mijloc, un ochi închis și o minte îmbătată cu mărunțișuri.

Descrierea unei ghicitori fără răspuns mă duce cu gândul la altele asemenea ei. Încep o numărătoare pe câteva degete și îmi iese. Caut o monedă cu destule fețe și o rostogolesc sub preșul de la ieșire. Nu mai intră nimeni. Stați afară și holbați-vă. Am să ies să vă hrănesc în noaptea în care îmi văd numele pe un avion de hârtie pătat cu ojă roșie.

July 8, 2012

mercurial

Sure I'll watch your every move, 
Pain and sorrow shall be smooth.
Ease the run, don't stop and stare!
Call the shadows if you dare!
Thrust the fiery, arcane,
Rusty dagger used to bane
Every piece of madly sane.

June 22, 2012

scart issue

Întâlnim pe zi ce trece probleme de adaptare, de poziționare, de îmbinare. Un el nu merge cu o ea, niște ei nu înțeleg de ce stau lângă ceilalți, niște poze ce stau în inversă proporționalitate cu descrierea, în general niște ochi închiși benevol pentru asigurarea unui confort subțiat.

Testele realizate de unii și alții au demonstrat că oricât te-ai chinui, nu poți să înfigi un pătrat într-o formă de triunghi, darămite invers. Se tot încearcă o traducere, dar ochelarii de soare nu răzbat dincolo de încăpățânare și pe alocuri prostie. Suntem sensibili la lumină, perdeaua în spatele căreia e dus un trai în care șaorma cu de toate și de toți  pare un meniu sănătos. Gargantuani din naștere, problema unui meniu variat nu stârnește nici cel mai mic interes. Maimuțe în devenire, ne uită cei de sus cu degetul pe un buton aducător de salariu bilunar și atât.

Revoluționar la niște pseudo-materii, aleg să nu mă mai înclin, să pun două puncte acolo unde nici diacriticele nu au ajuns și să stau drept. Primesc cu stoicism înțepături și mă alătur altora ca mine. Dacă mă așteaptă o cruce, măcar să o imortalizez pe un fundal răsărit.

June 11, 2012

dedicație

Nu am să jur credință, dar am să recunosc că aș putea. Din al meu fac al tău și servesc tot ce am pe o tavă purtată de degetele-mi boante. *Trup și suflet pentru culori* în supratitlu, o cronică subiectivă precedată de un joc de cuvinte, atât am să propun spre deslușire.

Timpul  mi-e la fel de străin cum au să-mi devină și glasurile celorlalți. Chef am numai să-ți stau în umbră, să mi te descriu, să-ți admir amănuntele ce le ții ascunse, să te laud și să te înjur, să-ți fiu aproape numai noaptea, să-ți vorbesc pe limba ta cu semnele mele, să te compar cu niște idoli, să-ți citesc jocul, să te conjug mai mult ca perfectul, să mă închin la odele ce ți le dedic.

Eu, Un Rorschach Ordinar

April 28, 2012

pumnal făr' de teacă

Falnic se abate din drumu-i drept.
Iataganul îl poartă ros la piept,
Uluit, spășit, răscolit de vânt
Lentoare-n aer, pe pământ.

Nordul nu-i vrea din pașii goi
Oricât i-ar fi din chin putere
Ridică brațul, sânge și durere:
-Driade ale nopții, vreau la voi!
Uscate umbre, da, l-ați amăgit
Limbile azi de vi le-ar reteza
Urlete surde n-or mai necheza.
Idilic alb, nebun, vis născocit.

April 22, 2012

page not found

Nu o spun din spatele ușii bisericii, dar când începi să te gândești mai bine te lași păgubaș. Cazul e cam același mereu. Nu ți-l, nu mi-l, dar tot reflexiv e și tot în genunchi ai să-l calculezi până la urmă. Aș scrie un ghid, pentru că mai acum ori mai încolo tot îmi vei da dreptate. Așa cum ai făcut-o și ultima oară când nu ne-am întâlnit și așa cum o vei face și când nu va fi cazul.

Din om se naște om și fie că vrei ori nu, vei fi în aceeași căutare perpetuă, infinită, nepotrivită sau dimpotrivă. Pun accentul pe trei spre patru pentru că de acolo a plecat și acolo îi e menit să ofteze.

Mă uit la ceas și-mi aduc aminte de datorie. Câteva ore și un pumn de minute nu au omorât niciodată pe nimeni. Au reușit doar să aducă pe o primă pagină lipsită de subiecte importanța unei idei aflate la îndemâna copiilor.

E târziu, treci în casă, l-ai pierdut, nu a fost și nu va fi cântecul tău.

April 19, 2012

girând

Prima la stânga ori aici pe dreapta nu sunt nici pe aproape sinonime. Direcțiile pe care le mai ții minte au darul să-ți activeze unu-două simțuri. Absenteismul nu e unul dintre ele.

Aș stinge lumina, m-aș rostogoli până pe cealaltă parte a patului, aș visa același vis, aș îndoi același genunchi, m-aș fâțâi și m-aș zvârcoli. Mă hotărăsc să stau cu un ochi deschis și cu celălalt adânc împins în pernă. Mă plictisesc repede de căldura de aici, mă mut dincolo, la rece. Mă apuc de făurit o lume nouă. O iau de la capăt, de data asta cu o mână sub cap. Nu, totuși nu așa. Revin la ce știu să fac cel mai bine. Îmi urez succes și îmi sprijin spatele de primul răsărit ce-mi vine în minte. Nani bun.

April 13, 2012

têtes d'or

Lăsați o lume, rătăciți în amurg?
"You must be mad!" Ce tot îndrug?
O, de n-aș știi... Divinul doi, el v-a smintit!
Neaoș vă pup, papagali în tricolor iubit.

April 4, 2012

$€ zice UÇL

Clasicul vinde. Și vine atât de bine încât nimeni nu se poate împotrivi cascadei de bani care poate îneca și cel mai desăvârșit Scrooge în viață. Pur și simplu parcursul perfect nu poate fi lăsat în voia hazardului.

Real Madrid - Barcelona este finala la care visează o planetă secătuită de alte plăceri. Geniul lui Messi, forța lui Cristiano, aroganța lui Mourinho și inocența albinosului Iniesta par a fi de  ajuns pentu a declanșa un nou război mondial. Sânge se găsește din belșug, victime sunt pe toate drumurile, turma de gazele cipriote sau leul rănit cu nume de musulman bosniac sunt jertfe sigure. Unde mai pui că ritualul are mare căutare și printre masele galbene din est.

Alinierea! A început masacrul! Bastarzii cad pe capete, se lovesc singuri, se pierd în detalii tactice care odinioară erau la mintea copiilor. Totul pentru o cauză nobilă doar prin aparențe. Cine și de ce a ordonat aceste crime ale frumosului, ale unui joc pe care ne lăudăm că îl înțelegem și respectăm întrutotul?

Barcelona a scris istorie nu prin cele X reușite ale decarului care nu știe să joace decât în catalană. "Extratereștrii" sunt primii care primesc în dar două momente decisive în istoria de două decade care mi-a spus că fotbalul mi se potrivește. M-am înșelat cum arareori mi se întâmplă și parcă văd că drept urmare va trebui să anulez masa în familie de duminică pentru a privi o finală mincinoasă în timpul destinat acelui pui de somn.

April 3, 2012

diade

Mă scarpin cu un tic anevoios și îmi gâdil barba nerasă. De înțeles am renunțat de mult să mai încerc.

Am refuzat totodată să-l mai desenez pe Pitagora la malul mării. Acum mă plimb liniștit. Dau din picioare apatic și urmez strigătul unei cucuvele ce-mi urează somn bun noapte de noapte. O aud aievea și o văd în vis, și totuși mă pierd în cuprins. Legenda spune dar nu mă ajută, magicul surprinde dar nu mă impresionează, în timp ce misticul îmi place doar când îl descriu. E complicat ce scriu, e și mai complicat ce cred, și totuși cu menirea nu poți să joci corect.

Cum era de așteptat, am răstălmăcit niște axiome și am mai luat o hotărâre: am să sar din trei în trei și am să tac doar când am să dau peste primele numere prime. Am o statistică căruia îi sunt fidel.

March 31, 2012

dis(i)like


De-aş mai avea de ce şi unde să mai car
Iar m-aş băga să fac din umbră un alt dar,
Să ţi-l aşez în faţă. Să îl aprind pe felinar.

Icoană plânsă, trecută-n vreme, nerăpusă.

La vremuri fără noi, asculţi cu ochii mari deschişi
Iiliade, albe versuri, snoave fără cuvinte.
Kaa-i un satir hipnotic! Nu eu îţi zic, tu ia aminte:
E alunecos, nu lua în mâini cărbunii abia încinşi.

March 21, 2012

ability

Să tot fie ceva vreme de când mi-am uitat manierele. Voit în mare parte, deloc întâmplător, reiau paginatura și o reașez tot așa cum i-am pierdut fără resentimente capitole întregi. Rare au fost cazurile în care m-am oprit asupra unei imagini pe care să prefer s-o privesc curios. De data asta nu pare a fi o întâmplare, cel puțin nu una care să-mi aparțină. Da, mă detașez de căutare, s-a așezat în fața mea și își flutură șarmul. Stindarde din toată lumea, culori pe care le cunosc, de unde vin unduielile astea? Nu-mi sunt nici cunoscute, darămite indiferente, mă hipnotizez cu fiecare fir de păr.

E ca atunci când zburam cum numai ceva beat de fericire ar putea să îndrăznească. Fără elan, doar prin simple mișcări ale degetelor, atrag miresme ce ar putea să îmbete și cei mai înfocați admiratori ai obsurității bahice. Jocul îmi ia mințile și îmi dezvăluie momente de nebunie, nebunie castanie. Din genunchi cad în picioare, dau din urechi, torc și întorc un salt.

All your tails are belong to us. 

February 22, 2012

diferend

S-a pierdut ceva. Și când zic asta nu mă gândesc la mine, n-am avut așa ceva în posesie. Sincer să fiu, nici nu-mi dau seama de ce am impresia asta. Aiurea.

Căldura, confortul, sunt amândouă la locul lor. Ordinea și disciplina lipsesc în continuare, așa cum le place lor. Nu știu de unde să mă apuc. Relatez o stare căutând o cale și nu cred că e ceea ce pare. Mai bine mi-aș pune o dorință în mai multe gânduri, ceva, ceva, tot o ieși. Riscul e doar unul, să nu se întâmple ca în dățile trecute. Ce tot vorbesc? Mi-l asum. Mi te asum cum am făcut-o mai mereu, în șosete și-n halat, pe verde crud, în amor pat.

Cu gândul în altă parte, revin la ceea ce sunt de ceva vreme. O să plonjez încă de la primul șut, cu sau fără urale.

January 29, 2012

Mood mode model

Am început cu titlul, exact așa cum nu obișnuiesc să fac. Euforia ce mi-e înșirată în fața ochilor nu poartă dedicație și asta o face aproape specială. În halat, pe beaturi de papuci și zgomot de frunze declar neoficial că e bine să fie. Așa cum am înmugurit în mijlocul iernii, așa am de gând să și plutesc, fără grija unei adieri, spre răsărit. Estul care aduce pe lume mândre numai una și una nu e chiar așa depărtat. Dau o tură, bag niște târcoale, și iată, buchetul este gata de a fi aruncat spre norocul improbabil până acum ceva vreme.

Modelaj de stare! Mulțumesc cu verde în obraji, mulțumesc timpului trecut, mulțumesc vouă: capăt voce la capăt de drum.

January 18, 2012

Catifea

Îndemn la calm, un calm nefiresc. Ce am învățat e că oricât de neașteptată ar fi, panica și graba nu duc la nimic decent. Mă pot ușor contrazice cu câteva halbe de adrenalină, dar deznodământul ar fi același. Tensiunea emanată de un fir de păr înainte de a se rupe este cu siguranță o imagine plăcută simțurilor. Niște simțuri paralizate dealtfel de vremurile în care au stat atârnate.

Ajutor mai cer când am senzația că văd capete, chelii, fire blonzii. Ne-am născut cu frică și vrem încordare primitivă, ne dorim afirmare și nu neapărat cu aportul nostru. Batem în retragere și avansăm urlând din toți rărunchii.

-Cine e ăsta, bă?

Eu sunt voi, ca voi, cu voi. Voi nu mă știți, dar ne cunoaștem. Nu ne-am văzut, și totuși am auzit cum că am fi mai mulți. Nu e neapărat un lucru bun, putem să-l facem să pară așa fără să existe urmări. Cum am ajuns aici? Printr-o deloc simplă coincidență de loc. ce facem acum? Punem mână și căutăm ceva să ne scoată din cochiliile pe care nu de mult le țineam ascunse. De ochii lumii, de ochii proprii. Hai să încercăm. Hai să ne riscăm. Rău nu poate fi, am fost odată copii.

January 3, 2012

Verde vifor

Am stat mult timp pe gazon, printre libelule și broaște, m-am adaptat la verde fără a-mi schimba vreodată culoarea. Îmi port pălăria destul de neglijent și mă retrag ușor în carapacea unui 2010 la fel de incomod ca oricare altul.

Nu vorbesc ca să mă aflu în treaba, m-am testat destul de serios. Sănătate, fericire, noroc, mi-au fost urate și le-am tratat ca atare. Unde mai pui că am pus și eu de la mine. Și unde să mai pui și ce mi-a rămas în plus? Poate sub niște zăpezi, un loc bun de ascuns orice, de la răceli la ghiocei și de la mine la tine.

Am înghețat, mi-a intrat în oase și nu-mi mai simt buzele, când îmi revin am să te numesc vifor vendeta.