Mood mode model

Am început cu titlul, exact așa cum nu obișnuiesc să fac. Euforia ce mi-e înșirată în fața ochilor nu poartă dedicație și asta o face aproape specială. În halat, pe beaturi de papuci și zgomot de frunze declar neoficial că e bine să fie. Așa cum am înmugurit în mijlocul iernii, așa am de gând să și plutesc, fără grija unei adieri, spre răsărit. Estul care aduce pe lume mândre numai una și una nu e chiar așa depărtat. Dau o tură, bag niște târcoale, și iată, buchetul este gata de a fi aruncat spre norocul improbabil până acum ceva vreme.

Modelaj de stare! Mulțumesc cu verde în obraji, mulțumesc timpului trecut, mulțumesc vouă: capăt voce la capăt de drum.

Catifea

Îndemn la calm, un calm nefiresc. Ce am învățat e că oricât de neașteptată ar fi, panica și graba nu duc la nimic decent. Mă pot ușor contrazice cu câteva halbe de adrenalină, dar deznodământul ar fi același. Tensiunea emanată de un fir de păr înainte de a se rupe este cu siguranță o imagine plăcută simțurilor. Niște simțuri paralizate dealtfel de vremurile în care au stat atârnate.

Ajutor mai cer când am senzația că văd capete, chelii, fire blonzii. Ne-am născut cu frică și vrem încordare primitivă, ne dorim afirmare și nu neapărat cu aportul nostru. Batem în retragere și avansăm urlând din toți rărunchii.

-Cine e ăsta, bă?

Eu sunt voi, ca voi, cu voi. Voi nu mă știți, dar ne cunoaștem. Nu ne-am văzut, și totuși am auzit cum că am fi mai mulți. Nu e neapărat un lucru bun, putem să-l facem să pară așa fără să existe urmări. Cum am ajuns aici? Printr-o deloc simplă coincidență de loc. ce facem acum? Punem mână și căutăm ceva să ne scoată din cochiliile pe care nu de mult le țineam ascunse. De ochii lumii, de ochii proprii. Hai să încercăm. Hai să ne riscăm. Rău nu poate fi, am fost odată copii.

Verde vifor

Am stat mult timp pe gazon, printre libelule și broaște, m-am adaptat la verde fără a-mi schimba vreodată culoarea. Îmi port pălăria destul de neglijent și mă retrag ușor în carapacea unui 2010 la fel de incomod ca oricare altul.

Nu vorbesc ca să mă aflu în treaba, m-am testat destul de serios. Sănătate, fericire, noroc, mi-au fost urate și le-am tratat ca atare. Unde mai pui că am pus și eu de la mine. Și unde să mai pui și ce mi-a rămas în plus? Poate sub niște zăpezi, un loc bun de ascuns orice, de la răceli la ghiocei și de la mine la tine.

Am înghețat, mi-a intrat în oase și nu-mi mai simt buzele, când îmi revin am să te numesc vifor vendeta.