December 18, 2008

Re: ce

A ajuns putin prea devreme. De mult nu mai face calcule corecte. Nu ca ar interesa-o, oricum tot ce o inconjoara dureaza la fel de mult, diferentele nu apar din cauza ei, ci din cauza ca lumea nu are ceasul potrivit dupa ora ei. Acum e o exceptie, nu s-a uitat ea la el, a facut-o din instinct.
Se uita in schimb la oameni, unii oameni se uita la ea, altii se furiseaza printre priviri si altii tac. Nimic deosbit. Parca e mai frig si mai lumina. Sa fie zapada abia inghetata, sa fie vantul crud, sa fie caldura ei? Conteaza mai putin, important e ca e frig. Mai corect ii e frig. Restul nu par sa sufere, nu-si dau seama cu siguranta. Un singur soare nu poate face atata caldura pentru atatia oameni, doar nu e Dumnezeu. Numai el poate sa faca orice, oricand, cu oricine, oriunde, si de oricate ori vrea. Suna de-a dreptul porno, scuzata fie-i gandirea. S-a rusinat de sine in fata propriei sine.
Acum cauta ceva. Pe blocul din fata nu e, pe sapca verde a tipului care sta jos n-ar avea loc, pe stalpul din stanga ar fi eclipsata de ultima noapte de concert a lui Stefanita, nici pe gard nu e, l-a pipait in toate locurile unde s-ar putea ascunde.
Simte o mancarime in talpa. Sau e in palma? E incredibil de placuta, parca nici nu s-ar scarpina. Se mangaie putin, usor, tangential, suav, ahhh. Ce repede a disparut. ce-i frumos dureaza putin, nu cineva a spus asta, toata lumea o spune. E adevarat insa, nu te certi cu adevarul. De cele mai multe ori risti sa pierzi, sau te incapatanezi sa inseli.
Grea asteptare.. Si cand te gandesti ca nu cu mult timp in urma era una din starile-i preferate. S-au cam schimbat. Acum e rece, sloi, atat de rece ca un sarut frantuzesc l-ar lipi pe curajos de ea pentru totdeauna. Si cine ar vrea asta? Ea cu siguranta nu, el nici atat, poate doar noi. Ne-am distra copios ce-i drept.
S-au reunit, o pirueta, doua, un sotron imaginar, un elastic roz, o plictiseala amara si ea. Parca e din ce in ce mai frig, isi freaca manusile una de alta in zadar, mai degaraba ar iesi scantei decat sa-si puna sangele-i nobil in miscare. E cel mai lenes lichid albastru existent, istoria asa l-a invatat, asteapta rasfat si desfatare, nu face nimic de unul singur.
Gata, i-a ajuns. A stat prea mult, risca o raceala si nu face nimic care sa-i provoace extaz, n-are logica situatia. Mai e destul pana la ora intalnirii oficiale, dar nu mai are de gand sa zaboveasca. Isi trage caciula pe ochi, isi strange bine fularul si face primul bulgare. Va fi un drum lung plin de tinte amuzante. Ii vor tine de cald.