August 18, 2009

wnw

Pe Tic îl știu dintotdeuna, am copilărit împreună. De fapt, el copilărea mai rar cu noi, avea prostul obicei să dispară cu lunile și apoi să apară ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și a ieșit p-afară cum stabiliserăm ieri, acum 1 an. Nu am stat să mă gândesc ce făcea în timpul ăsta și nu l-am întrebat vrodată, nici nu cred că eram curios. Îmi plăcea compania lui, parcă își acoperea timpul lipsă într-o secundă, îl comprima în câteva ore.
L-am admirat, am văzut în el ceva complex, de multe ori incomplet, dar fascinant. Avea puterea de a anima și uni ceea ce alții plictiseau. S-au creat multe legende în jurul lui, dar cum cineva se apropia prea mult, urma perioada despărțirii. Era dureros pentru noi, aveam să mai petrecem mult timp în liniște până la următoarea lui apariție. Nu putea fi uitat, iar cum vreunuia îi trecea prin minte așa ceva, Tic apărea și ne aducea aminte de el, dispărând apoi instantaneu, lăsându-ne să ne zbatem într-un miraj obositor.
Așa a început totul..

August 10, 2009

misclick

Băutură ieftină și tutun uscat, închipuiri
Mă înconjoară iar, văd cum transpiri,
Te ștergi pe mâini cu mâna mea
Mi-arunci căldură, aduci fiori din preajma ta.
Știu că greșim, m-alătur unei utopii
Veșnic în căutarea unui vis de împlinit.
Parcă am fost aici, e greu de retrăit
Acum sunt și mai mulți, nu doar copii.
Și dacă ești aievea, dacă nu mă mint?
Glasul tău, ochii, privirea, clipești la fel,
Ori sunt eu? Îmi place să m-alint,
Ești gri și-n fum, o să încerc alt link.

August 9, 2009

mazed

Un șut, o paradă, un alt șut, aceeași paradă, un penalty decisiv transformat, urmat de un altul, toate îmi gâdilă moralul.
Degeaba, nu pot să-mi trezesc simțurile, trăiesc din reflexe și unii ar zice că nu o fac rău.
M-am plictist însă de inerție, muzică pe repeat și picioare amorțite.
M-am plictisit de zile identice și zâmbete tâmpe.
Nu-mi găsesc locul printre rafturi, e luna plină?
Halal memorie.
Inspirație nema.
Îmi trebuie ceva și un plan.

August 3, 2009

artistic

Voi folosi un pătrat alb, fără cusur. Voi folosi culori inventate de sunete și linii transcrise cu ajutorul privirii. E invenția mea, la care lucrez de mult, întotdeauna fără efort fizic.

Totul începe cu o descătușare galben-verzuie, cu o tentă absentă. Urmează o tăcere punctată timid cu gri, acoperită ușor cu roz pal. Condimentez partea centrală cu picuri roșii, de sudoare și tinerețe inodoră. Îmi pun palmele pe ochi și îmi închipui un fundal neutru, colorat și nu prea, vag, supărător de incert. Colțul de sus il las gol, cercul de jos îl las plin, din el o să bem. Desenez două picioare, o mînă, un ochi și puțin păr. Cu tremur în glas și fără să privesc înfig compasul și creez galben. Mă așez deasupra și îl întreb ce lipsește: *Alb, mult alb..*

La prima vedere nu se înțelege nimic, poate nici la a doua. E foarte probabil să nu se ințeleagă de fapt, niciodată. Iată-mi creația care nu stârnește curioziate!