Aș stinge lumina, m-aș rostogoli până pe cealaltă parte a patului, aș visa același vis, aș îndoi același genunchi, m-aș fâțâi și m-aș zvârcoli. Mă hotărăsc să stau cu un ochi deschis și cu celălalt adânc împins în pernă. Mă plictisesc repede de căldura de aici, mă mut dincolo, la rece. Mă apuc de făurit o lume nouă. O iau de la capăt, de data asta cu o mână sub cap. Nu, totuși nu așa. Revin la ce știu să fac cel mai bine. Îmi urez succes și îmi sprijin spatele de primul răsărit ce-mi vine în minte. Nani bun.
No comments:
Post a Comment