fragili

Venim după clipe de căldură, momente ce nu dădeau emoții unor petice de piele ce ignorau dinadins o istorie demonstrată. Deloc neanunțată a venit și prima stare de dorință. E imaginat un tablou pastelat pe fiecare colț, o imagine ce aruncă văpăi și scoate icnete din cele mai tăcute plăceri. Abia cănd mintea ți se obișnuiește cu o briză revelatoare ai tupeul să ceri ajutor, să notezi atent factori disturbanți și să tratezi cu ochii închiși niște scăpări naturale. Știam că aici se va ajunge. Oricâtă dependență poate crea o secundă, nu ne în stă în fire să-i sărim în față jerfindu-ne. E nevoie de încurajări, de un bol umed, de două mâini și de o recoltă acrișoară din inima-i.

Am parcurs un drum târâș prin derme de frunze. Cu ce am rămas? Cu miros de praf și o nevoie disperată de a închide un geam. Îl deschidem din nou la răsărit.