see you off

Te întrebi oare cum am ajuns aici? De ce volumul nu mă mai satsiface, deși am dat boxele la maxim? De ce am renunțat la a-mi mai turna vinul în pahar și prefer să beau din sticlă? De ce în juru-mi e atmosferă de basm, iar eu privesc în gol cu cei mai realiști ochi? De ce somnul pare mai palid în lumina roșie din pereți?

Răspunsul zace într-un pat pe cât de aproape, pe atât de departe. Nu-ți povestesc din așternurile cu iz floral, mintea înfundată nu le mai simte de mult damful languros. Fac un mișto nesperat de bun de mine însumi și încerc să-mi smulg un zâmbet pe care să ți-l afișez lipsit de griji și visător, așa cum mă știi.

Etapele mi se scurg fără preludiu prin fața ochilor și palmele îmi acoperă pe rând fața. Nu am făcut nimic nebunesc ca să merit asta și asta mă inundă ca pe un reproș aruncat unui amărât înecat ce habar nu a avut vreodată să înoate. Am conștiința la fel de împăcată pe cât e și de mustrurătoare, așa cum am învățat.

Aud pe fundal o voce. Nu-mi aparține și asta mă face să tresar. Văd aievea o siluetă "mai perfectă" decât toate și-mi dau seama că realitatea mea alunecă. Nu ești tu. Nu e nimeni, e doar senzația că la un moment dat pielea mea putea să reproducă un ideal în noapte. O iau în brațe și păcălindu-mi simțurile, încerc s-adorm.

Aiurea, nu mai am imaginația din copilărie, nu mă mai păcălesc.

Mi-e frig.