Falnic se abate din drumu-i drept.
Iataganul îl poartă ros la piept,
Uluit, spășit, răscolit de vânt
Lentoare-n aer, pe pământ.
Nordul nu-i vrea din pașii goi
Oricât i-ar fi din chin putere
Ridică brațul, sânge și durere:
-Driade ale nopții, vreau la voi!
Uscate umbre, da, l-ați amăgit
Limbile azi de vi le-ar reteza
Urlete surde n-or mai necheza.
Idilic alb, nebun, vis născocit.
No comments:
Post a Comment