diade

Mă scarpin cu un tic anevoios și îmi gâdil barba nerasă. De înțeles am renunțat de mult să mai încerc.

Am refuzat totodată să-l mai desenez pe Pitagora la malul mării. Acum mă plimb liniștit. Dau din picioare apatic și urmez strigătul unei cucuvele ce-mi urează somn bun noapte de noapte. O aud aievea și o văd în vis, și totuși mă pierd în cuprins. Legenda spune dar nu mă ajută, magicul surprinde dar nu mă impresionează, în timp ce misticul îmi place doar când îl descriu. E complicat ce scriu, e și mai complicat ce cred, și totuși cu menirea nu poți să joci corect.

Cum era de așteptat, am răstălmăcit niște axiome și am mai luat o hotărâre: am să sar din trei în trei și am să tac doar când am să dau peste primele numere prime. Am o statistică căruia îi sunt fidel.