Furnicăturile nu-mi dau pace
Rămân c-un gând şi-atât. Nu-mi place.
Aş mai merge spre încolo, noi doi
Treaz, obosit, c-o mână pe obrajii moi.
E timpul să te-asigur că nu voi
Lepăda, nu am să te las aşa.
E de poveste, şi tu eşti paşa.
Haide acum să mai şi căutăm
Ore, momente, un uscat pom.
Le punem bine, nu le veghem
De-o fi să fie, doar în tandem
Eclipsa trece. Eu rămân aici
Neobservat, tăcut, cu ochii mici.
No comments:
Post a Comment