October 25, 2007

miraje

Sunt momente in care bucuria pare asa aproape, o mana intinsa si ai apucat-o. Ca un ratacit insetat in mijlocul desertului, o oaza ti se iveste in cale, prinzi putere, ultimele zvacniri, stiind ca in curand izvoarele reci iti vor desfata corpul ars. Cazi in genunchi in fata statuii reprezentand-o si astepti ca ulciorul ce-l varsa lenesa sa-ti readuca speranta. Si te loveste. Nisipul uscat si aspru te biciuieste si te arunca in agonie. Cazi.

Cu 3 ani in urma, ultimul meci din grupa de calificare la EURO 2004, avem 2-1 in Danemarca. Mi-aduc aminte meciul ca si cum ar fi fost ieri. Mutu, Cernat si Bratu au ratat pe rand singuri cu Sorensen, portarul danez. Min 90, suntem la EURO!!! Se arata 4 min de prelungire. Avem corner. Tre sa tragem de timp, mai sunt doar 2 minute. Bate Dorinel. Se grabeste! De ce? Arunca aiurea mingea in careul danez si le mai dam o sansa. Ultima. Rateaza!! Au corner; insa s-au terminat cele 94 minute. Arbitrul Urs Meier nu opreste meciul. Nu-i nimic, ne aparam cu toata echipa. N-are ce sa se mai intample. Si totusi: Laursen, cap, gol! 2-2!

Batai puternice in piept, arcuiri frenetice ale diafragmei, vreau sa ma ascund si sa uit. Am fost mult prea aproape!

No comments: