March 23, 2013

grădina de om

Căldura pe care nu o regăsesc în jur îmi dă ciudatul sentiment că o "însuflețire înflăcărată cu accente de entuziasm" nu e chiar pleonasm. E iarăși ea. Paiața cu aere ludice de-o văd adesea plimbându-mi-se prin fața ochilor la cea mai mică distanță îmi joacă, ca întodeauna, feste.

- Ieși din oglindă! Scoate ce-ai în teaca minții și am să te cruț.

M-am obișnuit să întreb calcule fără sens, fac parte din menirea omului simplu. Cerul mi se pare mai noros, acum, cu lumina stinsă, dar cine sunt eu să judec coloritul unor păsări pe care le-am scăpat din colivie? Palmele îmi transpiră mai ceva ca în acea clasă primară când am aflat că vorbele pot fi țipate și altfel decât pe gură.

- Nedeslușitule, lașule, cât mai ai de gând să-ți vâri secretele în buzunarele necunoscuților? Se vede că ai fost crescut pe pat de flori.

Nu am s-o scot niciodată la vreun capăt de poveste cu astfel de personaje. Se tem că pe partea astea treaba e mai grea ca pe malul mării, cu bățul în mână. Dac-ar știi ei, brejii, cum se ajunge de la mic la filozof și de acolo la lună, nu și-ar mai cenzura gesturile patetice.

- E deja timpul liber și , cocoșat, tot acolo ai înnoptat. Unde ți-e capa de viteaz, diadema de proroc, unde-ți ții spada? De ce mai porți masca aia ruginită de oameni si vremuri?

Mă inspir, transpir, expir. Lutul îmi stă pe degete, strat peste strat. Pielea mi-a îmbătrânit subit, mi-a crescut pământ pe cap, dar cum altfel să stârnesc alergia la polen? Din dureri am învățat să ud flori.

No comments: