new world

Atinge sfios fiecare fir de praf pe rând. Ceva îl jenează și i se citește pe piele. Nu își dă seama cum să reacționeze sau să comunice ce simte. Locul unde se află e mult după orizonturile lumii lui. Nu a îndrăznit vreodată să se gândească ce e acolo și regretă. Trebuia să se pregătească. Nu a primit nicio atenționare de la oamenii în care are încredere și pe care i-a urmat fără ezitare. E și vina lui și acum trebuie să se descurce!
Se apleacă și-l atinge cu degetul. Îl apasă încet până când ajunge să-l atingă cu palma. Degetul e urmat de celelalte degete și devine pumn. E o senzație neașteptată, plăcută. Se ridică ținându-l strâns, să nu-i scape nicio particulă. Un gest inutil, îl pierde încet, încet. Cu o mișcare bruscă îl aruncă în buzunarul pantalonilor. Răsuflă ușurat pentru moment. Îi e prieten. Acum are curajul să avanseze, ignorând sunetele sinistre venite dinspre grupurile statuare ce planează deasupra-i. Niciodată nu i-au plăcut zgomotele și de cele mai multe ori le-a ignorat.
E incredibil de mare, prea mare pentru el, pentru ochii lui, pentru mintea lui. Nu o poate cuprinde, nici macar nu o poate privi. Ea e la fel, pe cat de maiestuoasă, pe atat de timidă. Se apropie si se departează la intervale bine definite. 7 secunde! Sau 8. E o funcție recurentă, sinusoidală. Ah, matematica îl urmărește geloasă. Decide s-o ignore. E în fața unei minuni și n-are de gând să-și amestece cifrele aici. De ce e așa nehotărâtă? De ce nu-i dă un semn? Închide ochii și ridică capul. L-a înconjurat și il neliniștește. Acum o privește fix! Sau cel puțin încearcă, îi caută privirea. N-o găsește, poate nu-l place. Oftează scurt și tresare! L-a atins! Nu a fost nici 7, nici 8, a fost un 6! S-a grabit, sau poate a alunecat și l-a atins din greșeală. E decis, face un pas înainte. Vrea să știe ce simte ea. Îl atinge din nou și din nou și din nou! Îl place! Zâmbind mai face un pas.
Urmele de sandale de pe plaja pustie duc la un puști slab, cu început de scolioză și o șapcă verde.
Soarele va răsări în curând.