Mă convinsesem în cele din urmă că e cazul să iau o pauză și să reflectez. Așa că am aruncat la vecini toate tentațiile și m-am apucat de treabă. Nici n-am colorat cum trebuie prima pagină și mă văd brusc întrerupt. Cât tupeu sa ai totuși să scoți din mediație un aspirant la titluri senzaționale? Mă dezmeticesc și pun creionul fără vârf deoparte, caut ceva să n-aibă nevoie de nuanța aia.
Perfect! Nici nu se putea mai bine. Un nou început optimist. Culori sinonime pentru ochii neantrenați sau deloc pentru cei prea critici. Ah, iar mă întrerupi? Nici măcar nu e așa urgent să nu suporte așteptare. Iar am rupt vârfuri tocmai când le mânuiam așa bine! Încep să te urăsc.
Mai încerc, doar n-am să mă dau bătut. Poate că lipsea fundalul sonor. Sau poate cel culinar. Experimentez în toate felurile, degeaba. Obosesc de atâtea schimbări, mă amețesc și mă fac să confund culori rivale.
Nu mai am soluții, aștept, sughițul m-a sleit..
No comments:
Post a Comment