-Bai blogule, am inceput sa ma plictisesc. Ba viata asta e mereu la fel. E ca o linie, ma da o linie d-aia dreapta. Ca o rigla. Nu putea sa fie un echer, un raportor. Nu! Ea asa vrea sa fie. Si ce poti sa faci cu o linie? Nu d-aia alba ma. Stai sa-ti zic: nimic! Meeergi ca prostu'.. te mai intalnesti cu alte linii pentru putin timp, tragi niste puncte colorate si atat. Cel mai mult ma enerveaza paralelele. Mergem la fel ma, unu langa altu, si degeaba. Frustrant rau, sa mor!
-Bai blegule, fi-ti-ar liniile ale dracu', m-ai innebunit! Cum o arde asta, cu rigle, paralele, nebunii!.. Revin-o-ti ba! Te plictisesti zici? Cum ma sa te plictisesti? Aia de stateau toata ziua pe pietre acu mii de ani, de se cacau pe ei cand vedeau un fulger si-si luau gatu' sa scape de furia zeilor crezi c-o duceau mai bine? Nu ba, tot tristi erau. Si pe desupra si prosti. Ca si tine dealtfel. Bine ca ma ai, sa-ti deschid ochii, penalule! Daca linia aia era alba ti-i deschidea ea, numa' plictiseala nu mai vedeai in jur. Hai ca m-am distrat destul cu tine! Pa!
No comments:
Post a Comment