jucariile mele

Bburago, LEGO sau surprizele Turbo, toate au avut un rol important in copilaria mea. Erau primele posesiuni la care tineam si cu care ma intreceam cu prietenii. Era normal sa inceapa cu jucariile. Eram mandru de colectiile mele, ca oricare altul. Se faceau schimburi, unde trebuia sa fii foarte atent ca nu cumva sa pierzi piese valoroase obtinute cu multa truda, in trocuri banale. Inca de atunci ma incerca un sentiment de regret cand cedam prietenilor fie o masinuta veche, o surpriza dintr-o colectie anterioara sau un omulet cu desenul hainei sters. Erau piese la care am tinut mult, e adevarat ca nu le mai foloseam, dar vroiam sa le stiu la loc sigur si anume in jurul meu.

Iata ca anii au trecut, dar sentimentele sunt aceleasi. Tin mult la ce-a fost al meu, iar cedarea lor o fac cu multa strangere de inima.

micul print

Sunt momente in care pielea spune multe despre ce simti. Iar cand milioane de ace iti furnica corpul si-ti invadeaza inima, picioarele te abandoneaza si lacrimile iti gadila privirea, cu siguranta te afli in fata unui moment pe care nu-l vei uita prea curand.
Doua sunt sentimentele care duc la intensitate absoluta aceasta stare: durerea si induiosarea, dar cand apar amandoua in acelasi timp cerul parca te biciuieste cu cele mai aspre friguri.

Dinamo-Lazio 1-3, minutul 70. Ma scufund in neantul disperarii, nu mai simt nimic, cad si nu mai misc. Vocea m-a parasit cu ceva clipe inainte cand inca incercam sa ne motivam cu strigate razboinice. Uitasem de ei. Acum ii vad, el in picioare, urcat pe scaun, plangand cu fata acoperita de fular. Langa el fratele mai mare, incapabil de miscari, o statuie inexpresiva. Raman blocat cateva momente pe imaginea micului fan, pe bluza lui rosie si pe pantalonii albi, pe fularul inecat de lacrimi si mainile tremurande. As fi vrut sa-l ajut; sa-l imbarbatez. Eram insa slab, toti eram. Pasiunea ne-a secatuit.

50000..

..de batai de inima pe secunda numai pentru TINE!

De ce?
Ne simteam prea bine impreuna?
Am gresit?
Nu te satisfaceam?

Nu te inteleg. Ti-am dat totul! Ti-am fost mereu aproape, te-am venerat ca pe o regina. De ce mi-ai facut una ca asta? Nu pot sa gandesc limpede, inima imi orbeste lumina. Mi-a fost ursit sa-ti ofer sufletul. Nu-l abandona! Voi sta cuminte, cu ochii inchisi. Vreau ca atunci cand ii voi deschide sa-ti vad umbra pe umbra mea.

Te voi astepta oricat! Intoarce-te.. Te rog!

eu si ea

O cunosc de cand ma stiu. I-am fost aproape intotdeauna. Fidel si obsedat de ea. Imi da putere cand o vad, sangele imi fierbe doar cand ma gandesc la ea. Cu fiecare atingere imi smulge cate un zambet oftat. Traim impreuna, n-as putea sa-i stau departe.
Ma enervez cand cineva o ataca, ma lupt pentru numele ei cu cele mai miselesti arme. Nimeni nu are voie s-o raneasca! E perfecta, e unica! E a mea! Te voi iubi mereu!

ore de zile

1.am-in curand ma culc
2.am-ar trebui sa fiu deja in pat incercand sa adorm
3.am-daca a doua zi n-am nimic de facut e posibil inca sa fiu treaz
4.am-in mod normal somn
5.am-somn
6.am-ziua incepe aici, eu inca dorm
7.am-ora de trezire in zilele muncitoare
8.am-continua procesul de trezire
9.am-ora decenta de trezire in zilele muncitoare
10.am-ora decenta de trezire in zilele libere
11.am-ora de trezire in zilele libere
12.pm-mijlocul zilei
1.pm-tanjesc dupa masa de pranz
2.pm-plictiseala, fie la munca, fie acasa
3.pm-masa de pranz
4.pm-ora de somn
5.pm-s-a terminat ziua, vine seara
6.pm-eliberare
7.pm-ora de dulciuri
8.pm-stirile din sport
9.pm-energie
10.pm-bere
11.pm-chef de haos sau de somn
12.pm-depinde de 11.pm

stari

stare de relaxare
topeste-te
stare de visare
coloreaza-te
stare de amintire
intoarce-te
stare de placere
aprinde-te
stare de asteptare
invarte-te
stare de speranta
roaga-te
stare de resemnare
cenzureaza-te
stare de uitare

PiP

Potrivesc cadrul, incerc sa-i dau un aer artistic si-o imortalizez. E fara blitz. Sa vedem ce-a iesit. Da, e ok, nu e miscata si e destul de expresiva. Pacat ca n-o voi vedea niciodata, eram doar un simplu figurant. Nu din aia care sar si fac cu mana in spatele protagonistilor, doar pasiv si neinteresant, dar curios din fire.
Totusi tin la imaginea mea si d-aia ar trebui sa mi se ceara acordul sa apar in poza respectiva: 'Va convine unghiul? Va place cum cade lumina pe dumneavostra? Nu? Va deranjeaza doamna cu cainele? Imi pare rau dar si pe ea am ales-o pentru acest cadru. Am putea sa va punem alaturi de familia cu cei doi gemeni. Sub copac, da! Perfect. Mai tragem o dubla. Dumneavoastra domnule cu bicicleta va convine ca v-am pozat din profil?'

rutina

Port telefonul in buzunarul stang si banii in cel drept, nu pot sa adorm in patul meu decat pe partea stanga, sprijinit cu spatele de perete, am pozitie favorita si cand stau pe scaun, sprijinit intr-unul din coate si exemplele pot continua. Obiceiuri, obisnuinte, tabieturi, ticuri, rutina!
Toti le avem, verificati-va buzunarele de la blugi, sigur forma telefonului si-a pus amprenta pe ele. Nu sunt lucruri iesite din comun, dar ne fac sa ne simtim bine, sa ne simtim noi. Nu vrem sa le abandonam, ne iau din siguranta.

L

Imi place sa joc sah. Nu sunt nici pe departe expert, dar imi place sunetul neuronilor biciuti de cele doua curti regale. Totodata am tendinta sa ma transpun in jocurile pe care le joc, astfel ca am si o piesa favorita: calul. E un cal haotic, are cea mai surprinzatoare miscare: alearga in L. Imaginatia ar putea merge mai departe alocand cate o litera fiecarei piese: pionul V, tura I, nebunul X, regina K si regele O (nu pot sa m-abtin sa nu le anagramez: KLOVIX, nu suna a nimic cunoscut totusi).

Dupa miscarea favoritului meu am imprumutat si eu acelasi mers pe gresie, pe mozaicurile de marmura in general pe orice suprafata ce aduce a tabla de sah. Cateodata caraghios, cu salturi mari, alteori un fel de mersul piticului, pur si simplu nu ma pot abtine.

Si in sfarsit am descoperit-o. Tabla de sah perfecta! Se afla insa departe, in Berlin. Eu am mers pe ea. Cu pasi normali si distante perfecte.

nota de calatorie

Ardem inspiratie in baloti umezi. Fara senzatii de deja-vu, cu strigate de incurajare si sunete vii. Inspiram aer strain, il folosim sa ne aburim. Ne acoperim ochii si ne astupam urechile, asteptam. Nu ne folosim imaginatia, de data asta chiar rulam prin realitate. Se aude densitatea ploii. Sigur nu-s vise. Acolo nu ploua.

Pe scurt, un pix rosu scrie istorie. O istorie viitoare intr-un timp prezent. Ti-ar fi placut sa-l cunosti. Stie multe si e abia la inceput. E un pix precoce. Pentru ca poate!