Verde vifor

Am stat mult timp pe gazon, printre libelule și broaște, m-am adaptat la verde fără a-mi schimba vreodată culoarea. Îmi port pălăria destul de neglijent și mă retrag ușor în carapacea unui 2010 la fel de incomod ca oricare altul.

Nu vorbesc ca să mă aflu în treaba, m-am testat destul de serios. Sănătate, fericire, noroc, mi-au fost urate și le-am tratat ca atare. Unde mai pui că am pus și eu de la mine. Și unde să mai pui și ce mi-a rămas în plus? Poate sub niște zăpezi, un loc bun de ascuns orice, de la răceli la ghiocei și de la mine la tine.

Am înghețat, mi-a intrat în oase și nu-mi mai simt buzele, când îmi revin am să te numesc vifor vendeta.

Must listen

Minute man

Obișnuiam să dau lupte grele cu timpul și cu aproape tot ce-l înconjura. Din păcate, problema nu era acolo, ci în altă parte. De fapt, problema nu era o problemă, era doar o senzație. Am fost antrenat să nu-i mai dau importanță și iată!, am descoperit prostii.

Acum stau și mă uit la ele, cum să le fac să nu-mi mai repugne? Despre asta nu am citit pe nicăieri nimic, iar sfaturile îmi par destul de obosite. Drumul lung, de la gură la ureche și mai departe, mă fac să nu mai am încredere. Detaliile mă împing spre start, câinele rău mă întoarce la căsuța cea dintâi. Acolo am să stau, învârtind zarurile și așteptând un moment de neatenție în care să le pot arunca. Miza mea e pe un 13.

Joc pasiv

27, 25, 71, 27, 25.

Ai zice că am descoperit un nou șir, mai complicat chiar decât cel al mult mai celebrului Fibonacci. Ei bine, da, așa e, problema e că la bază nu există nicio logică matematică, ba dimpotrivă. Două repetiții și un apogeu aduc mai degraba cu o colină prost desenată, într-o pauză plictisită, luată în timpul orei de sport. Iar cum restul din socoteală nu se potrivește nici cu cel din alți ochi și nici cu cel din jurul altor sticle, am impresia că Euridice chiar există și slăbiciunea nu-mi dă pace.

Îmi dedic nopțile uitării și diminețile amintirii. Sunt pe un invers pe care nu te poți supăra, își face efectul. Refugiile sunt pentru a fi refuzate, doar zâmbetele rămase pe un perete după clipe de holbat în ecranul colorat îmi mai trezesc interes.

Gol Fiera! Trecem în avantaj! Se poate fetelor, se poate! Meiroșu ne face să visăm!

Solar

Stângaci, iau fiecare cheie în parte și o privesc atent. Abia ce trec de a zecea și îmi dau seama că am citit greșit. Am scos din context ce am înțeles și așa am rămas. Nu pot să mă plâng, ar fi absurd.

Acum stau în fața ei și încerc să o deschid. Mă doare pieptul de cât am dat cu pumnii, mai bine aștept. O fixez cu ce mi-a mai rămas, răbdare am din belșug, doar eram singurul în stare să-i ureze noapte bună micului Sisif.

Mă trec niște aburi. Or fi ai unei beții, ori ai unui trenuleț, mereu i-am încurcat. Abia acum îmi apare ceața cu iz de deja-vu, mulțumesc Master Yi. În sfârșit deslușesc ce era prea clar să fie citit.

caligrafie și algebră

Dac-ar știi ele mințile ce ușor se afundă, n-ar mai încerca atât de mult să atârne și ar merge pe varianta curbilinie. Ăsta ar fi sfatul meu pentru ele, din a mea viziune lăptoasă și deloc împărtășită.

Dar cum vorba lungă nu generează decat poate acid acetilsalicilic, în cel mai bun caz un perpetuum mobile necenzurat, mă gândesc serios să fac ceva în privința asta. Și cum opțiunile îmi sunt limitate de cu dimineață, am să tac și-am să fac, câte puțin din fiecare, până nu mai pot. Dup-aia o iau de la capătul celălalt și mă întâlnesc la mijloc. Și atunci să vezi bucurie pe toate capetele tuturor.

Mă apuc de îndată ce reușeșc să-mi înfig acest deget bont într-una din tâmple. Am început să ascult sfaturi și să mă aliniez la moda voastră, poate așa mi se vor trece cu vederea și mai multe. Nu păcătuiesc sperând de ieri, de azi.

Am comentat și concluzionat, bolduit și colorat, pentru o înălțime șubredă. Cine îmi mai dă cifrele acum? Dar atunci? Între timp să ne vărsăm pe furiș.

scalar de bloc

Eram cât pe ce să uit cum se scrie fără ele, era chiar să mă fac uitat din poarta pe care am apărat-o cu atâta drag.

"Ce s-a întâmplat?", ar plânge unii. Din păcatele mele s-au întamplat prea multe pentru un timp așa de ascuțit. M-am simțit câteodată zmeu, câteodată paraleu, și am încurcat borcanele. Pe cele de murături cu cele de miere și invers, tendințe plăcute suedeze. Apoi mi s-a făcut dor de lucruri și rău de mucuri. Am ținut-o întruna în două luntre.

Acum ce-i de făcut nu știu, că eu tot fac și nu se mai termină. Îmi trebuie să trag niste suflet pe nara stângă de să-mi sfârâie urechile. Mă odihnesc apoi cu botul într-o palmă de om mic și aștept să-mi mai sune un ceas. Îl voi purta și pe el ca atare, n-am încotro și nici încolo ori altundeva. Mă voi opri la primul Jpeg de 600x400px ce-mi va închina o atingere nesimțită din toate punctele de vedere.

Cică acum 10 minute s-ar fi întâmplat o revedere. Conform prevederii, prevăd un armistițiu, ba chiar o împăcare de durată mică spre medie, asemeni unei întreprinderi falimentare.

Aloo, sunt al tău din nou, răvăși-m-ai!

-nt

Ce începe când tocmai s-a terminat și se termină fără să fi început vreodată? Nu pot să-mi aduc aminte. Nu pot și gata. Oricât aș încerca, oriunde aș căuta. Am aflat măcar de unde această barieră de netrecut, o salcie plângătoare ce și-a săpat singură abisuri de jur împrejur. Abia am reușit să umplu sticlele noastre cu lacrimi între timp, același timp în care un bob e și stafidă și vin. Vă torn acum pe rând și vă șoptesc vorbe de prieteni eterni și prietene eterne. Luați-mă în seamă, luați cu pâine și mestecați.

Doamne, ce n-aș da să prindă cineva peștișorul ăla de aur odată!

de azi nu

Bună ziua domnule! Ce vânt te aduce pe meleagurile noastre? Nu-mi spune că ai uitat ce ai făcut ultima oară când ai trecut p-aici. Nu cred să fie careva să nu regrete inițiativele tale, pentru ca mai apoi să le hulească, iar și mai apoi să le renege fiecare după puteri. Nu, ne pare rău, dar nu cred că e momentul unei noi înfățisări. Ți-a trecut vremea bătrâne, iar noi ne-am săturat să ne tot înșeli așteptările. E timpul să faci cale întoarsă și să continui căutările în altă parte. Nu sunt răutăcios, ba chiar am avut de multe ori tentația să-ți urmez pașii, un efort care cu siguranță m-ar fi costat aproape cât te costă pe tine și nu vreau asta. Prefer liniștea pe care o promovezi și tu mereu. Sunt vocea lor întru-totul, degeaba încerci să mă acoperi, nu mai ai nimic aici. Sunt strigătele care te simt și te alungă. Pleacă, te rugăm, până nu e prea târziu!..

impersonal

Ne-ai ales întâmplător, dintr-o mulțime dezordonată. Ne-ai arătat drumul și ne-ai așezat cuminte într-un întuneric ușor de accesat. M-ai ales târziu, după ce i-ai încercat și pe alții și totuși nu m-am resemnat. Ne-am așezat împreună la masă, am adoptat o poziție ce atrăgea priviri admirative, dar ce a urmat nu voi uita ușor. După un început în care ți-am purtat parfumul, ți-am mângâiat tenul fin și ți-am purtat semnătura angelică, te-ai folosit de mine fără nici o urmă de milă sau regret. Ai exultat chiar când în cele din urmă s-a terminat murdarul ritual și ai scăpat de mine, făcându-mi vînt într-un abis împuțit. Tentativa de răscoală, alături de cei răniți a fost ușor înăbușită cum numai un tiran inocent o poate face. Ne-ai trimis departe, mult prea departe pentru a mai îndrăzni să visăm la răzbunare. Păcat că doar atât știu să fac, sunt doar un biet șervețel..