February 11, 2011

scalar de bloc

Eram cât pe ce să uit cum se scrie fără ele, era chiar să mă fac uitat din poarta pe care am apărat-o cu atâta drag.
"Ce s-a întâmplat?", ar plânge unii. Din păcatele mele s-au întamplat prea multe pentru un timp așa de ascuțit. M-am simțit câteodată zmeu, câteodată paraleu, și am încurcat borcanele. Pe cele de murături cu cele de miere și invers, tendințe plăcute suedeze. Apoi mi s-a făcut dor de lucruri și rău de mucuri. Am ținut-o întruna în două luntre.
Acum ce-i de făcut nu știu, că eu tot fac și nu se mai termină. Îmi trebuie să trag niste suflet pe nara stângă de să-mi sfârâie urechile. Mă odihnesc apoi cu botul într-o palmă de om mic și aștept să-mi mai sune un ceas. Îl voi purta și pe el ca atare, n-am încotro și nici încolo ori altundeva. Mă voi opri la primul Jpeg de 600x400px ce-mi va închina o atingere nesimțită din toate punctele de vedere.

Cică acum 10 minute s-ar fi întâmplat o revedere. Conform prevederii, prevăd un armistițiu, ba chiar o împăcare de durată mică spre medie, asemeni unei întreprinderi falimentare.

Aloo, sunt al tău din nou, răvăși-m-ai!

No comments: