Am rămas în aceeași poziție, cu ochii înlăcrimați de fum. Sunt încă sub influența spectacolului și gura-mi continuă să reacționeze cu sunete tâmpe, copilărești. Aș mai vrea, încă puțin, sigur mai e. Aștept în zadar continuarea și mă retrag la orele fără de artificii.
Îmi refac drumul și, ca în orice vis ce nu respectă nici măcar bazele logicii, îmi aduc aminte de un cântec. Cu el adormeam, cu el îmi desfătam moțăielile. Mi-e dor de privirea-i curioasă pe care arareori mi-o dezvăluia. Vreau să-i mai aud apropierea, după ea să-mi ghidez somnul, îmi vreau cucuveaua înapoi!
No comments:
Post a Comment