March 14, 2010

prinsori atemporale


Există oare o perioadă de timp maximă pe care să se poată întinde un pariu? Dacă da, cine o stabilește?

Personal mă gândesc că un pariu început prin tradiționala strângere de mână (cu sau fără martori, depinzând de gradul de seriozitate și interes al celor 2 competitori) nu se poate termina decât fie printr-o condiție încălcată, fie prin atingerea deznodământului. Și când mă gândesc la o clauza nerespectată, mă refer îndeosebi la capitolul *Forță majoră* și nu la eventuale mijloace ilicite folosite de una din părți pentru a scăpa de legământ.
Deadline-ul constă dintr-un eveniment viitor, de care ambele părți sunt conștiente ori de un task completat sau ratat ce influențează decisiv deznodământul rămășagului. În cazul duratelor lungi și foarte lungi de timp se pot alege date importante ce sfidează uitarea (ajunul Crăciunului, ziua de naștere ș.a.).
Astfel am ajuns la cele mai greu de întreținut pariuri, cele de lungă durată. Factorii descurajatori ce intervin în primă fază sunt: incertitudinea unei prietenii destul de trainice, interesul scăzut al mizei la momentul viitor și deloc de neglijat, festele memoriei.

Am de gând să găsesc modalități să fac pariurile ce includ decenii mult mai atractive. Până acum mi-au sărit în ajutor bancherii și unul dintre cele mai mici tatuaje. Mai caut. Pariu că până devii bunic(-ă) găsesc cel puțin 24?

No comments: