Voi folosi un pătrat alb, fără cusur. Voi folosi culori inventate de sunete și linii transcrise cu ajutorul privirii. E invenția mea, la care lucrez de mult, întotdeauna fără efort fizic.
Totul începe cu o descătușare galben-verzuie, cu o tentă absentă. Urmează o tăcere punctată timid cu gri, acoperită ușor cu roz pal. Condimentez partea centrală cu picuri roșii, de sudoare și tinerețe inodoră. Îmi pun palmele pe ochi și îmi închipui un fundal neutru, colorat și nu prea, vag, supărător de incert. Colțul de sus il las gol, cercul de jos îl las plin, din el o să bem. Desenez două picioare, o mînă, un ochi și puțin păr. Cu tremur în glas și fără să privesc înfig compasul și creez galben. Mă așez deasupra și îl întreb ce lipsește: *Alb, mult alb..*
La prima vedere nu se înțelege nimic, poate nici la a doua. E foarte probabil să nu se ințeleagă de fapt, niciodată. Iată-mi creația care nu stârnește curioziate!
No comments:
Post a Comment