Cronica de weekend

Vroiam initial sa scriu cronica pe mai multe fragmente, dar toate fiind idei si situatii pe care le-am experimentat in acest weekend, m-am gandit ca ar fi mai potrivit sa le inghseui sub un singur titlu.
Incep prin a expune planul meu pentu acest sfarsit de saptamana si anume, sa invat. Am maine cred ca cel mai greu examen din istoria mea de student. Se pare insa ca invatatul asta nu se defasoara atat de usor pe cat ar trebui. Brusc mi-am adus aminte de lucruri atat de marunte incat doar la microscop ar avea vreo importanta. Idei vechi reactivate, amintiri retraite si planuri fara sorti de izbanda, toate mi-au strabatut mintea in singurele momente cand ea trebuia sa se concentreze pe un singur lucru: problemele la economia riscului. Intr-adevar o materie plina de risc, cel mai important fiind ca risti sa nu intelegi nimic din ea. Chiar momentele in care scriu aceste randuri ar trebui sa fie dedicate examenului de maine, care, luat, mi-ar asigura inca o vacanta linistita. Simt ca va fi cea mai lunga compunere de pe minunatul meu blog, in niciun caz pentru ca trag de timp sa nu ma apuc de invatat (pe bune!).
Incep prin a va instiinta ca am reusit sa ii vin de hac domnitei despre care am scris in postul anterior. Chiar are o slabiciune la prafuri albe si pastile colorate.
Tot despre o domnita vreau sa povestesc in continuare. O discutie inconjurata de banal, intr-un complex comercial mediocru, m-a absorbit. Standul de impachetat cadouri, o coada mica, am ajuns repede in fata. Nu ma pricep sa apreciez varsta oamenilor, singurele lucruri deupa care ma iau fiind statura, imbracamintea, culoarea parului si cam atat. Astfel pot afirma ca don'soara impachetoare de cadouri se situa undeva intre 20 si 30 ani. Un top negru lasa se se vada un abdomen nelucrat la sala, dar ingrijit. Nu era fata dupa care sa intorci capul pe strada, dar era o prezenta placuta. Bine-nteles ca am ajuns la ea cu un cadou care urma sa fie impachetat. I-a sunat telefonul insa, iar discutia de maxim 2 min ce a urmat si a carei replici le-am urmarit doar din perspectiva fetei, m-a pus pe ganduri. Doar din cateva cuvinte am inteles ca vorbea cu nasa ei, cu care avea o relatie aparent foarte buna si cu care urma sa se intalneasca dupa ce va termina programul. Cand am inteles ca are si o fetita, m-am uitat instinctiv la mana stanga si verigheta era la locul ei. Nu stiu de ce am continuat sa ma gandesc asa mult ce-am auzit, insa concluziile la care mintea a insistat sa ma conduca sunt putin fanteziste. Fata avea cu siguranta nevoie de bani, lipsa educatiei nepermitandu-i sa aspire la mai mult decat la un loc de vanzatoare. Poate sunt rau, in niciun caz misogin insa, insa si merg mai departe cu banuielile: dragostea ce o poarta copilului poate o imping la lucruri mai speciale pe timpul noptii, de unde si stilul in care se imbraca si abdomenul bine conturat. Repet, face toate astea din dragoste pentru copil, tatal acestuia fie ca se afla intr-un loc fara prea multa libertate, fie ca a fost protagonistul unei editii 'tradati in dragoste', fie ca pur si simplu nu-si poate intretine familia. Nu e un pacat sa muncesti si nu o judec pe fata, ba chiar o admir, putand oricand fii subiectul unui film cu lacrimi incluse.