Noi

-Ce faci? Pe unde umbli?
-Ah, tu erai..
-Te cam eschivezi..
-M-ai speriat.
-Nici un semn n-ai mai dat, ce-i cu tine?
-Stii cum e, a venit sesiunea..
-Nu ma lua cu abureli d-astea. De cand esti tu ocupat in sesiune?
-Examenele, tre' sa le iau..
-Nu-mi spune ca inveti! Parca ne cunoastem de ieri..
-Chiar invat..
-Esti slab. Mi-e imposibil sa te cred.
-Treaba ta..
-Zii ce-i cu tine! Sau cu mine? E o problema, nu?
-Nu chiar. De fapt nu e vina ta, eu sunt..
-Inteleg.. De fapt nu inteleg, am gresit cumva?
-Ti-am zis, nu esti tu..
-Ne vedem rar, esti din ce in ce mai tacut. Ai gasit pe altcineva?
-Nu..
-Atunci?
-Uff, bine.. Rutina, plictiseala. Stiu, e absurd, dar n-am ce sa fac..
-Esti nebun.
-Probabil, dar asta sunt.
-Eu zic sa te mai gandesti.
-Ma indoiesc ca ma razgandesc.
-Decide-te si anunta-ma pana nu e prea tarziu.
-Asa o sa fac..

Sigur sub dus

Exista un singur loc in care si cea mai pudica persoana imprumuta caracteristici exhibitioniste, cea mai timida se transforma intr-un rebel si cea mai serioasa se poarta ca un arlechin. E un loc al purificarii si al eliberarii.
Cand ajungi acolo vei intalni 2 persoane, tu si cu tine. Va cunoasteti dintotdeauna, sunteti cei mai buni prieteni iar aici e locul unde regulile le faceti voi. Puteti sa va cantati, sa va strambati unul la altul, puteti sa va spuneti secrete sau pur si simplu sa ascultati tacerea dusului. Aici totul e posibil, nimeni nu are voie sa va intrerupa. Este o camera fara pacate sau inhibitii, o bucata rupta din paradis si aruncata in fiecare casa.

Boston George

Sunt fan. Al lui Donnie Brasco, al lui Willie Wonka, al capitanului Jack Sparrow, al lui John Wilmot, Earl de Rochester si acum si al lui George Jung.
Blow a terminat de rulat acum cateva minute pe un monitor hipnotizant. Inca am niste casti in urechi si dau repeat la o melodie ce acompaniaza un casting list de final. Un film dupa o poveste reala, a unui om care inca traieste. Punand deoparte realizarile intr-un domeniu imposibil, traficul de droguri, George a reusit sa aibe o inima, la fel cum, la randul lui, a fost inima tatalui lui. Si astfel ia nastere povestea a 3 inimi pompand acelasi sange si promisiuni. Si ce e cel mai dureros dacat sa nu-ti tii promisiunile fata de propria inima?
Putine sunt filmele care iti fac parul sa te furnice din cap pana in picioare. Si cand te patrunde o astfel de senzatie, nu ai cum sa ramai impasibil. Aceasta e biografia unui personaj caruia Johnny Depp ii imprumuta naivitate si ambitie, inteligenta si suferinta.

'There are no more white horses or pretty ladies at my door.' (G. Jung)

Vagoane

Lumea se pregateste de spectactol. Actorii sosesc pe rand in culise, peronul devine neincapator. Luminile se apropie, scena se umple, cortinele se trag, a inceput!

Azi voi interpreta rolul observatorului, imi voi studia colegii de scena. Pe rand ii identific:
-ganditorul, cu o privire seaca, e napadit de idei, tresarind cu o grimasa din cand in cand;
-un ziar, o carte sau o mapa sunt nelipsite din mainile unui cititor, deseori insotit de un ajutor de cititor care lectureaza cu coada ochiului;
-prietenii sunt prezenti mai mereu pe scena, fiind singurii care isi folosesc glasul;
-cuceritorii incearca aventuri vizuale cu actorii de sex opus;
-din ce in ce mai multi actori joaca rolul absentilor si al figurantilor, castile pe urechi ducandu-i in alte realitati;
-la fel si in cazul jucatorilor, telefonul sau integramele folosind ca instrumente de detasare psihica;
-somnorosul, cel mai usor rol de interpretat, nu are nevoie de nicio caracterizare.

Aceleasi roluri mereu, insa alti actori. Le-am interpretat pe toate, preferatul meu fiind observatorul deghizat in absent, cateodata cu intentii de cuceritor.

Adio

Doua lovituri imprevizibile, dureroase. Ea in spasmele premergatoare sfarsitului, eu plangand, nevenindu-mi a crede. Am stat alaturi pana cand, inecata in lacrimi, m-a parasit. Imaginea ei mi-a ramas insa mult timp imprimata pe retina.

O musculita s-a jertfit sa-mi provoace cateva clipe de disconfort.