parada

Palmele mi-au amorțit fără să dea de știre.

Au parat, salvat și aruncat. Le-ai văzut:

Rareori fac semne care-ți cer ție citire.

Au stâns în pumni fire de nisip aspru, căzut

Din buzunare de perechi, din pielea-ți udă.

Orânduirea nu o știu, e rândul tău să desenezi

"X"-uri în piept, ghilimele-n ochi și după, 

Alinieri de pleoape, polimorfe. Acum vezi?
La paradă e fundal, nu zbor, oglindă-n cupă.

aici

Din fundal de ani trecuți revine în prim plan o întrebare: "Ai adus bani de bere?". Nu avem de a face cu un alcoolic pierdut în franceza doamnei ce încântă urechile celor de pe mal. Se poate vedea cu zâmbetul larg deschis că un asemenea personaj nu are în cap decât drumul către un loc depărtat, pierdut și al naibii de frumos. Nici măcar chicotelile copiiilor dornici de enigme pe înțelesul loc nu tulbură tatuajele bronzate ale celui ce tinde la absolut.

Nu e singur. Ar fi culmea. Îi are pe resul și soarbe adânc din licoarea adusă de a lui ea din izvorul izvoarelor, izvorul fericirii lui.