scart issue

Întâlnim pe zi ce trece probleme de adaptare, de poziționare, de îmbinare. Un el nu merge cu o ea, niște ei nu înțeleg de ce stau lângă ceilalți, niște poze ce stau în inversă proporționalitate cu descrierea, în general niște ochi închiși benevol pentru asigurarea unui confort subțiat.

Testele realizate de unii și alții au demonstrat că oricât te-ai chinui, nu poți să înfigi un pătrat într-o formă de triunghi, darămite invers. Se tot încearcă o traducere, dar ochelarii de soare nu răzbat dincolo de încăpățânare și pe alocuri prostie. Suntem sensibili la lumină, perdeaua în spatele căreia e dus un trai în care șaorma cu de toate și de toți  pare un meniu sănătos. Gargantuani din naștere, problema unui meniu variat nu stârnește nici cel mai mic interes. Maimuțe în devenire, ne uită cei de sus cu degetul pe un buton aducător de salariu bilunar și atât.

Revoluționar la niște pseudo-materii, aleg să nu mă mai înclin, să pun două puncte acolo unde nici diacriticele nu au ajuns și să stau drept. Primesc cu stoicism înțepături și mă alătur altora ca mine. Dacă mă așteaptă o cruce, măcar să o imortalizez pe un fundal răsărit.

dedicație

Nu am să jur credință, dar am să recunosc că aș putea. Din al meu fac al tău și servesc tot ce am pe o tavă purtată de degetele-mi boante. *Trup și suflet pentru culori* în supratitlu, o cronică subiectivă precedată de un joc de cuvinte, atât am să propun spre deslușire.

Timpul  mi-e la fel de străin cum au să-mi devină și glasurile celorlalți. Chef am numai să-ți stau în umbră, să mi te descriu, să-ți admir amănuntele ce le ții ascunse, să te laud și să te înjur, să-ți fiu aproape numai noaptea, să-ți vorbesc pe limba ta cu semnele mele, să te compar cu niște idoli, să-ți citesc jocul, să te conjug mai mult ca perfectul, să mă închin la odele ce ți le dedic.

Eu, Un Rorschach Ordinar