sleepless

N-am mai fost de mult p-aici. O explicație ar fi acel writer's block de care m-am mai lovit nu de mult și alta ar fi activitățile pe cât de banale, pe atât de mâncătoare de timp. De menționat ar fi munca, jocul, filmul și pasiunea. Am observat totodată o mărire a nivelului de hedonism cu care sunt înzestrat. Nu știu dacă e deranjantă pentru cei din jur, dar eu nu pot să-i fac față și așa-mi place..
Pe de altă parte, iar am avut o altercație cu timpul, care sub pretextul acordării tuturor o oră de somn în plus, ne-a furat o oră de amurg; acea oră cu care mă înțelegeam cel mai bine și cu care eram la un pas să semnez un contract de colaborare pentru un vechi proiect amânat.
Toate cele enumerate, plus răsăriturile de weekend la care am luat parte mi-au cam dat peste cap somnul, elementul fundamental pe care obișnuiam să-mi clădesc existența. Și astfel, direct proporțional, mi-au crescut acțiunile random și deciziile de instinct, sunt din ce în ce mai imprevizibil cu mine. Sunt curios unde mă va duce chestia asta, probabil la un moment dat cineva, foarte probabil eu, va primi o lecție, sau un ceva care, chit că nu mă va readuce la starea inițială, măcar îmi va trasa ceva linii ajutătoare.
Până atunci, let there be chaos, and light, and pleasure, and pain!

muzică, liniște si întuneric

Nu, nu va fi un post emo, în ciuda aparențelor. E un post liniștit, de stare. Atmosfera de meditație ar zice unul, atmosfera gay ar zice altul. Oricum ar fi, mie mi se pare cel mai absolut tablou. Am să explic si cele trei variabile din titlu.
Muzica este întruchiparea forței divine când e vorba de insinuat stări de orice fel, o cască, două căști, o idee, un vis, un univers. Liniștea pare într-o ciudată antiteză cu muzica și totuși o simți mereu, e liniștea ta, pentru că taci și asculți. Întunericul e străjerul noii tale apariții, îți ocrotește uneltirile și îți pune în aplicare fricile.
Poți să negi, știi că-ți place, tu cu tine și cu tine.