tentatia seductiei

metropotam>concurs>arta fotografica>seductie

Personal fav:






Seductie surpinsa







Seductie indepartata


















Seductie ascunsa









Seductie candida



Seductie timida







Seductie straina















Seductie pura




















Seductie!

vis 3

Din pacate e unul din acelea a caror desfasurare nu ramane limpede dupa trezire. S-a intamplat undeva intre 6.00 si 7.20, intre 2 guri de apa si un stranut, respectiv ochii deschisi si urari de 'neatza. Se spune ca un vis dureaza maxim 10 secunde si tind sa dau dreptate zvonurilor, pentru ca exact atat mai tin si eu minte.
Subiectul central este o ea, blonda, dotata, trista si frumoasa (se poate chiar pune cate un foarte in fata fiecarui adjectiv), figurantii eram noi. Eu in principal, pentru ca de ceilalti nu-mi mai aduc aminte, cu siguranta eram un grup de baieti. Restul decorurilor, o camera de hotel, un pat mare, un cearsaf, o curte, un mire dezorientat si libidinos.. si cam atat. Practic ce-mi aduc aminte ca imagini, sunt doar 2 cadre. Prima cu ea pe pat, eu undeva in coltul camerei, probabil asezat pe ceva. E goala, cu o mana tragand cearsaful spre ea, cu cealalta incercand sa-si acopere pieptul. Se vede ca e trista, dar resemnata. Evita sa se uite spre rochia de mireasa ce leviteaza aproape de ea. Nu-si ridica privirea din pamant, ma evita si pe mine. Din cauza mea a ajuns aici, dar a continuat sa-mi fie prietena. I-a fost greu, dar n-a recunoscut niciodata. Si nici n-o va face, cunoscand-o insa, stiam dintotdeauna.
Al doilea cadru, parca privit de la fereastra camerei, cuprinde curtea mare, cu prea putina flora si cu un barbat in costum alergand in zig zag dupa o tanara domnisoara. Nu mai aveam ce sa fac, regretele nu-mi acopereau vina. M-am intors, m-am uitat la ea si n-am uitat.

ulcioare de pamant

Am citit de multe ori despre ele, despre izvoarele fericirii. Aduc intr-adevar fericire, nemurire sau bogatii nemasurate, implinesc orice dorinta specific umana, o maximizeaza si o duc la stadiul de absolut, iar cei ce se bucura de ele sunt numiti eroi fantastici. De ce fantastici? Evident pentru ca nu exista, sunt idealul de neatins al naturii.

Si totusi, sa ne imaginam ca intamplator mergem singuri printr-o padure si intr-o poienita emanand magie, il gasim. Chiar in fata noastra se afla Izvorul. Cu o structura deloc impresionanta, ba dimpotriva, comuna si saracacioasa, nu atrage atentia trecatorilor de rand. Numai ca odata ajuns in preajma lui, misticismul se dezlantuie si zglobia si multicolora fairy ne confirma ca fiind alesul, the chosen one, avem unic acces la.. la ce?

tbc

must listen (VI)

2 aug, drink with me

crossroads

Take a left? Take a right?
Suntem indecisi. Am asculta o a doua parere. Am intreba un ochi. Am vrea sa stim cum sunt ambele si abia apoi sa alegem. Parca se vede ceva, ceva. Nu e destul de clar, vrem certitudini, vrem siguranta, uram riscurile. Ne asezam si ne gandim. Ne e frica sa pasim. Poate ratam ceva exact cand credeam ca ne-am hotarat. Ne trebuie cineva sa ne tina spatele, sa ne atentioneze daca nu cumva a aparut ceva in ultima clipa. Si daca nu, daca tremurand inaintam, sa ne impinga. Sa ne tipe in ureche si sa ne tina de mana.
Dar cum ne dam seama daca am ales bine? Nu vom stii niciodata daca partea cealalta e mai calda, mai verde. Nici nu trebuie, unde ar mai fi farmecul? Mergem spre urmatoarea rascruce deja si ne trebuie o minte limpede.

Inchide ochii, trage o gura mare de aer si.. flip a coin!

substitution

Am urat dintotdeauna un lucru: sa dezamagesc. Poate o fac des si nu-mi dau seama, insa atunci cand realizez regretele ma omoara. Diriga din liceu imi spunea ultimul om si chiar nu era departe de adevar. Mereu m-am vazut un om superior, fara falsa modestie, poate ca sangele arian ce-mi curge in vene nu se lasa ignorat. Dar vin acele momente, acele clipe in care imi vine sa intru in pamant, chit ca-mi dau seama pe moment, sau la ore distanta. Si nu mai e nimic de facut. As putea sa incerc sa repar, dar de cele mai multe ori chiar nu este indicat, riscul sa ma cufund in penibil fiind mult prea mare.
Simt nevoia sa citez din nou, de data asta pe cei de la Nirvana: I'm worse at what I do best/
And for this gift I feel blessed. Mi se pare cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata, nepatand insa talentul artistic al lui Kurt. Nu vad cum ai putea sa te lauzi in stanga si-n dreapta cu o mare abilitatea de-a ta, iar cand vine momentul sa o demonstrezi tu te faci de ras. Nu inteleg, pur si simplu..
Postul acesta si-a cerut drepturile in ultima vreme, mi-a dat destule motive sa cred asta. Nu sunt nici pe departe mandru de mine, ba chiar am senzatia ca a mea curba are o tendinta absolut descendenta, iar eu, eu sunt incapabil de vreun reflex.
Nu vreau resemnare, dar pentru moment cer schimbare..

aparentze

Vorbe, haine, poze, cantece, jocuri, priviri, drumuri, idei, nimic nu e ceea ce pare. Si ca sa il citez pe House, everybody lies. Toata lumea are intentii ascunse, toti se prefac, toti avem ca hobby manipularea si as fi ipocrit sa nu ma includ in restul societatii. E o activitate greu de intretinut si la fel de greu de descifrat, de fapt aproape imposibil. Si toti stim asta, din pacate. Spun din pacate pentru ca dispare factorul sincer. Mereu suntem circumspecti, mereu cautam intelesuri ascunse, interpretari fanteziste, extrapolam, ne pierdem. Alungam din start posibiltatea unei realitati simple, a unor fapte instinctive si frumoase, suntem duplicitari si mult prea intelepti.

capitolul 3

Am terminat o facultate. Am intrat in randul intelectualilor. Evident, peste 50% din viitor e asigurat. Cine a mai pomenit ratati cu studii superioare? 4 ani de acumulari, de aprofundat stiintele administrarii afacerilor si implicare in numerose proiecte care mi-au captat intrutotul atentia. Cam asta a fost, teoretic. Cu atatea informatii as fi gata sa fac bani din absolut orice.

Cum a fost de fapt? Al naibii de plictisitor! Inceputul, ca de obicei, a fost promitator. Pe parcurs insa ne-am indepartat reciproc. Sa fi fost eu de vina, sa fi fost ea, adevarul e undeva pe la mijloc. Cert e ca spre sfarsitul aventurii a inceput sa-mi para rau. Am purtat multe si diferite discutii, in multe si diferite locuri, ea deghizata in multi si diferiti oameni. Ba chiar, mi-a fost pentru o vreme prietena. O prietena simpatica, ultima care ma mai considera copil si ma ocrotea ca atare. Da, cred ca-mi vor lipsi toate astea. Ne vedeam rar, nu ne-am implicat, putea sa fie mai frumos..

Inevitabil, a venit momentul in care ne-am luat adio oficial. Si astfel, pentru performantele obtinute pe durata relatiei am primit un 69. Si atat.

must listen (V)

stiu ca zambesti :)

demodat

Nici n-am iesit bine din casa si mi-a atras atentia, doar pentru o zecime de secunda. Facusem deja un pas si il pierdusem. M-a facut curios si m-am intors la pozitia initiala. Si iar l-am vazut. M-am apropiat si fragmenul de ciob a tacut timid. Surprinzator de mic, luminii i s-a facut mila de el si iat-o cum il ajuta sa impresioneze. O sclipire perfecta intrun hol dezolant!
Mi-am adus asa aminte de un ceva mare, negricios, invelit intrun altceva roz, mulat, plin de oarece mini cristale. Mi-a luat ochii. Realmente la soare ma puteam uita, dar la el nu. Probabil asa se explica si ochelarii de soare atasati obiectului cu pricina, evident ferindu-l de orbire in cazul in care i-ar sari brusc o oglinda in fata. Nefiind primul astfel de exemplar intalnit, am ajuns la concluzia, poate pripita, ca moda e de cacat! Am sa fiu poate contestat, stiu ca voi nu considerati asa ceva moda, dar fiecare apartine unui grup social si cu siguranta in randurile lui exista o moda proprie. Punkeri, manelisti, rockeri, houseri, junkeri si femei, sunt doar cateva din categoriile devoratorilor de moda. Aparent muzica are cea mai mare influenta in vestimentatia omului modern. Si nu, nu sunt deloc misogin, dar pe cuvant daca pe voi va inteleg doamnelor si domnisoarelor.
De ce atata machiaj? De fapt de ce machiaj, punct? Pe bune ca ar trebui interzis consumul zilnic de ruj, fond de ten si alte prafuri si creioane colorate. Nu cred ca place cuiva sa admire amprentele rosiatice de pe paharul de vin, sau ochii negru-inlacrimati dupa ce te-a prins ploaia 2 minute, sau atingerea deloc suava a stratului de fond de ten intr-o apropiere pasionala.
De ce push up, de ce unghii lipite, de ce solar, de ce tocuri? Nu va fac sa va simiti bine, va castiga cel mult cateva intoarceri de capete pe strada si niste ganduri masculine indecente, daca nu chiar si mesaje tipate. Sa mor daca va inteleg.
Eu unul urasc tinutele formale, de fapt urasc cam orice fel de tinuta in care nu ma simt bine. Am ajuns saptamana trecuta la facultate sa sustin proiectul de licenta si ce sa vad: lume la costum, sacouri, camasi, nebunie! Ora 8 dimineata si parca ajunsesem la bal. Si m-a prevenit mama, ca ia-ti o camasa, da sa-ti calc una alta. Am preferat o tinuta lejera, decenta. Si totusi, incredibil, dar a avut dreptate. Nu sunt un rebel nici pe departe, dar refuz sa ma subjug unor astfel de practici. Nu cred ca exista cineva care s-ar lipsi de serviciile impecabile ale unuia care gandeste ca mine si ar prefera pe un altul, prost, dar cu camasile calcate. Nu incurajez indiferenta, neglijarea totala a imaginii publice, nu haina il face pe om!

Iata un filmulet pe care va recomand sa-l savurati pana la capat: Portret de familie. (link provided by mox)