ce altora le place, tie nu iti face

In ciuda sfarsitului prematur al SS-ului, consider jocul ca fiind reusit. Micile lacune in regulament nu au alterat decisiv buna lui desfasurare.
Ce concluzii am tras? Ca timpul e principalul factor care mi-a daramat ideile. Traim intr-o era a comunicarii, a tehnologiei, iar izolarea e pura nebunie. Nu m-au deranjat catusi de putin remarcile lor, ba chiar de cele mai multe ori ma amuzau. M-a deranjat insa ca n-am fost sincer cu timpul, nu ne-am inteles, ne-am incomodat reciproc. Cat n-a fost el prezent SS-ul a fost un joc frumos, linistit, mut, a atins perfectiunea din definitie.
Regulile timpului sunt drastice. Lungi, complicate si lumea le urmeaza orbeste. Ce se intampla cand nu le urmezi? Lumea nu te place, lumea inchide ochii cand treci pe langa ea, lumea dispare. Esti singurul manelist in grupul de punkeri, singurul care scrie fara diacritice in redactie, singura oaie in haita de lupi, absolutul. Halal reguli, nu stiti sa va jucati si insistati sa pierdeti. Dar cine sunt eu sa va spun cu ce echipa sa tineti? La sfarsit, clasamentul decide si deocamdata sunt lider detasat. Acum ma retrag si ma apar. Va voi surprinde pe contraatac.

SS.3 - Game Over

Doi-zece, doi-zece. M-aud?
Nu va urma un discurs de pierzator, nici macar unul de regret. Am simtit nevoia s-o fac, atat am putut, asta e.. Sa incerci marea cu degetul nu e lucru usor, ba cred ca e mai usor putin decat ce-am incercat eu :p Da, incerc sa ma consolez, nu-mi place sa pierd.. De fapt, daca stau sa ma gandesc e lucrul pe care-l urasc cel mai mult. Sa pierd totusi la jocul meu, hai frate..

Am inceput-o optimist, era abia a treia zi, n-ajunsesm nici macar la mijloc. O dimineata putin somnoroasa, un drum tacut, o zi agitata. Fie vorba inte noi nu prea i-am facut fata, dar planurile pentru seara speram sa ma relaxeze.Ajuns acasa, am plecat. Ca de obicei, singur. Singur? Chiar singur? Am auzit intrebarea de prea multe ori ca sa-mi mai trezeasca vreo farama de rasculare. La 19h imi lipseste muzica. Si comunicarea. Si e cam trist..
Nu ies bine din scara, ca ma opreste o bunica: "Am si eu o rugaminte. " Bunul samaritean ce-ar fi facut? Si iata-ma cum ii incarc creditul Cosmote, pe-al sau mobil. "Nu stiu ce m-as face fara el (n.a. mobilul). E indispensabil. De obicei nepoata-mea ii incarca creditul, dar acum bla bla bla." Focus ba! Incarci un mobil, iti calci pe reguli si te gandesti la nepoata-sa. Snap out! Gresesc si cele mai banale instructiuni. "Nu primesc confirmare.", "Nu stiu, nepoata-mea il incarca si azi n-am vorbit cu ea bla bla.", "Ah, uitasem un diez. Gata! Aveti 8,6E credit", "Nepoata-mea il convertea in mii de minute ( mii si mii si mii..ce stie nepoata-sa, auzi), dar mersi mult","Mda, cu placere!".
Capitolul prima oprire: "vino mai tarziu, sa se intunece, se proiecteaza un film"; Vilacros a doua, si ceva fum. Sa fie agitatia, sa fie berea, sau a doua, sa fie punct! A urmat o coincidenta si ceva discutii placute, cu ei pe care i-am renegat. Imi pare rau ma. Meritam rosu cand am luat galben!

thumbs up: reducerile de la border's, cinema capitol, tehnologia, voi
thumbs down: sunetul de slapi in inima bucurestiului, cracile copacilor rupte de cracile masinariilor, eu