June 17, 2008
suporter emo
Simt frustrare. Neputinta. Durere. Sunt un biet naiv, credul si pueril. Lacrimi, oftaturi si atat.
momente
Sunt clipe efemere pe care le astepti cu infrigurare. Traiesti pentru ele. Cel putin la fiecare cateva cateva minute te gandesti la urmatorul. Asta e singura regula dupa care ele apar, sunt mereu succesive, niciodata 2 in acelasi timp. Si iti distrag atentia, te fac sa visezi cu ochii deschisi, sa-ti inchipui cum ar fi daca le-ai trai acum. Cum ai reactiona? Cum ai vrea sa se intample totul? Cum n-ai vrea? Practic zeci de filmulete, de situatii fantastice te seduc precum cele mai candide nimfe. Si asta e tot farmecul, nimic altceva nu mai conteaza sau totul trebuie sa treaca cat se poate de repede pentru ca tu sa ajungi acolo unde gandurile-ti sunt prezente cu mult inaintea ta.
Viata e frumoasa cand sunt multe astfel de momente, timpul zboara si cu toata ca in viitorul apropiat vei uri aceasta expresie, acum este exact ce vrei sa se intample. Urmatorul meu moment este in cateva ore, marele meci cu Olanda, deja simt vuietul tribunelor in mine, imnul imi inteapa venele si intreaga lume se transforma intr-un petic de iarba si un tremurand de suflete. "Am pentru ce trai!", cum bine spunea un bun prieten.
Viata e frumoasa cand sunt multe astfel de momente, timpul zboara si cu toata ca in viitorul apropiat vei uri aceasta expresie, acum este exact ce vrei sa se intample. Urmatorul meu moment este in cateva ore, marele meci cu Olanda, deja simt vuietul tribunelor in mine, imnul imi inteapa venele si intreaga lume se transforma intr-un petic de iarba si un tremurand de suflete. "Am pentru ce trai!", cum bine spunea un bun prieten.
June 5, 2008
n/a
Sunt lucruri pe care crezi ca le poti face. De fapt esti convins ca nu vei avea nicio problema in a le practica, tinzi chiar sa speri ca poti excela ducandu-le spre perfectiune. Sunt oameni care chiar faca asta, se numesc popular genii. Chimie, drept, medicina, sport, literatura, conducatori de imperii, tacticieni, genialitatea are multe forme.
Dar revenind la ideea cu aptitudinile banale ale oamenilor cu prea multa imaginatie. Imi place parkour-ul. M-a fascinat dinainte sa aud de el. De mic imi placea sa sar peste, printre sau pe diferite obiecte. Si o faceam foarte bine, nu ma laud, dar majoritatea amicilor cu care incercam diferite concursuri erau infranti cu usurinta. Astfel am terminat prin a fi laudat de profii de sport, atat in generala, cat si in liceu pentru performantele fizice atinse, saritura in lungime, probe de viteza si chiar flotari. Ajunsesem in generala sa sar scara dintre doua etaje, fara sprijin, pur si simplu picioarele imi spuneau ca pot, iar eu le ascultam.
Dar vine acel moment in care deceptia te loveste ca un baros in moalele capului, zambetu-i batjocoritor umplandu-ti mintea. Un banal gard mi-a pus capac, mi-a legat bila detinutilor de sperantele genialitatii neslefuite. Schiopatatul imi aduce aminte neincetat de visele puerile la care am indraznit sa aspir.
Crezand ca pot m-am inselat!
Crezand ca sunt m-am inselat!
Crezand, m-am inselat..
Dar revenind la ideea cu aptitudinile banale ale oamenilor cu prea multa imaginatie. Imi place parkour-ul. M-a fascinat dinainte sa aud de el. De mic imi placea sa sar peste, printre sau pe diferite obiecte. Si o faceam foarte bine, nu ma laud, dar majoritatea amicilor cu care incercam diferite concursuri erau infranti cu usurinta. Astfel am terminat prin a fi laudat de profii de sport, atat in generala, cat si in liceu pentru performantele fizice atinse, saritura in lungime, probe de viteza si chiar flotari. Ajunsesem in generala sa sar scara dintre doua etaje, fara sprijin, pur si simplu picioarele imi spuneau ca pot, iar eu le ascultam.
Dar vine acel moment in care deceptia te loveste ca un baros in moalele capului, zambetu-i batjocoritor umplandu-ti mintea. Un banal gard mi-a pus capac, mi-a legat bila detinutilor de sperantele genialitatii neslefuite. Schiopatatul imi aduce aminte neincetat de visele puerile la care am indraznit sa aspir.
Crezand ca pot m-am inselat!
Crezand ca sunt m-am inselat!
Crezand, m-am inselat..
June 3, 2008
Dansati pentru noi!
Mai sunt 4 zile pana incepe marele bal, marea sarbatoare a Europei! Si de data asta ne-au lasat si pe noi sa participam. Avem la dispozitie cel putin 270 minute sa demonstram ca avem cel mai frumos dans, cele mai tehnice miscari si cele mai mari inimi. Va fi o sala plina, si-au anuntat prezenta 23 milioane de sustinatori. Ne oferim sa-i purtam pe brate sau sa le stergem lacrimile. Pe toata durata concursului ii vom incuraja numai pe ei, chit ca seful ne va improsca cu deadlineuri sau prietena va invoca romantismul ca ultima arma de persuasiune.
Am asteptat 8 ani, am terminat un liceu, inca putin si las si facultatea in urma, am avut mult prea mult timp sa inmagazinez emotii si sperante. In sfarsit galbenul geloziei, al frustrarii, ma va ineca cu mireasma-i. Nu este doar un hobby, nici macar pasiune, sevrajul mi-e aproape, sunt dependent si nu, nu ma tratez. Voi comunica prin clisee, voi denigra poezia si va voi sfatui si pe voi sa faceti la fel.
Hai baietii! Hai Romania!
June 1, 2008
slippery
Exista o eroare. 'low virtual memory', windows-ul e prea bine obisnuit cu ea. Ma enerveaza la culme, totul merge incet, pana si la momentul izbavitor, al restartului, se ajunge intr-un timp
indecent de lung. Nu sunt un mare it-ist, dar nu am cum sa nu observ ca jocurile sunt de cele mai multe ori principala cauza a erorii. Momente de placere si relaxare curmate de o impotenta virtuala, e asa trist.
Nu ma identific cu o masina perfecta in mult privinte, cum este un calculator, dar observ ca in ultima vreme cel putin, avem aceleasi erori. Cauza, micile placeri al vietii, jocuri inofensive cu lichide colorate sau poate un sistem distrat, dominat de hedonism si naivitate. Mi-e prea greu sa identific virusul, stiu insa ca atacurile devin frustrant de zeflemitoare.
Flegmatic, sincer, deloc tendentios, ma tii minte?
May 28, 2008
murphy's lawn
Sinonime cu ghinionul? Mai mult bat spre 'de ce ti-e frica nu scapi'. Mereu m-a inspaimantat zicala asta. Ma gandesc ca de la ea a pornit si Murphy sau la ea sa fi ajuns ca la o concluzie. Si totusi legile lui le vad pe ultima treapta a unei scari a lucrurilor nepacute. Sunt colorate cu un umor negru la care nu poti ramane impasibil. Si nu stiu de ce am impresia ca pot fi demonstrate statistic. Urcand in ierahia necazurilor, pe urmatoarea treapta gasesc ghinionul, imprevizibil, dar de cele mai multe ori fara daune irecuperabile. Trecem mai departe, dar nu voi mai repeta zicala de mai sus. Un rau la care te astepti si care e enervant de punctual. Chit ca nu te va afecta foarte mult, frustrarea provocata ii multiplica efectele. Ajung in varful piramidei si iata-l: destinul. Pur si simplu in fata lui nu ai ce sa faci. Daca exista, e cel mai crud si mai nemilos lucru posibil. Nu da nimanui nicio sansa, bani, putere, worthless lead.
Sa inchei totusi intr-o nota sarcastico-optimista si sa accept ca Murphy are de departe cel mai mare simt al umorului cand e vorba de facut prostii, vorba cantecului:
I never had a slice of bread,
Particularly large and wide,
That did not fall upon the floor,
And always on the buttered side.
Sa inchei totusi intr-o nota sarcastico-optimista si sa accept ca Murphy are de departe cel mai mare simt al umorului cand e vorba de facut prostii, vorba cantecului:
I never had a slice of bread,
Particularly large and wide,
That did not fall upon the floor,
And always on the buttered side.
May 27, 2008
blog yourself
La recent incheiatele Olimpiade ale Comunicarii blogosfera a avut de suportat multe premii (nu, n-am castigat nimic!), ceea ce mi-a dat putin de gandit. De ce se vrea popularizarea acestui tip de comunicare? Si mai ales, ce tip de informatii se vor a fi impartasite prin posturi? N-am gasit un raspuns si nici nu-mi voi bate capul sa gasesc, insa e simplu, se vrea o blogosfera populata. Oamenii vor sa aiba ce citi cand ajung dimineata la munca, vor sa aiba ce comenta inainte de pauza de masa si vor sa starneasca controverse prin posturi scrise inainte de plecare, sa fie proaspete pentru dezbaterile din fiecare seara. Da, exagerez, e imaginatia mea la mijloc, blogosfera nu e second life..
Era o sectiune a concursului in care era premiat cel mai bun post care indemna lumea sa bloggereasca. Mi s-a parut o prostie, sincer. Ideea, zic eu ca n-ar fi trebuit fie sa convertim adepti ai acestei practici, ci doar ar trebui sa explicam ce este un blog, care este ideea fundamentala a lui. Si aici cred ca putem zabovi o vreme. Blogul seamana cu un jurnal, online. Este un caiet cu insemnari digitale, de orice tip: de la banale linkuri, la filmulete, muzica si sondaje. Cine poate intra in posesia unui astfel de caiet? Evident ca oricine si mai mult, e gratis! Se si poate imparti, avand mai multi proprietari sau se poate tine ascuns, doar pentru sine. Pe el pot aparea oricate insemnari, postate oricund, de oriunde. Un alt mare avantaj e ca nu-l poti pierde, chit ca a facut mama curat prin carti sau ai avut nevoie disperata de caiete pentru cornete, blogul nu va disparea de la locul lui. Cam asa sta treaba cu blogspot, wordpress sau alte librarii online.
Si totusi despre ce sa scri in el? Asta depinde de fiecare, exista bloguri cu poze, bloguri cu filme, bloguri cu recomandari de petrecere a timpului liber, bloguri cu poezii etc. Eu am ales blogul personal, plin de nimicuri. Nu l-am facut privat pentru ca n-am nimic de ascuns. Am scis in el ce mi-a venit, am postat ce-am vrut, fara absolut nicio retinere. Probabil ca, privind din afara pare o insiruire de aberatii, majoritatea scrise la ore tarzii, de sinceritate. Sunt chiar cateva scrise in momente in care nu eram tocmai treaz. Si evident ca nimeni n-o sa inteleaga ce dracu' insemana toate bazaconiile aruncate intr-un asemea hal. Carpe diem, prieteni! Nici n-aveti idee cu ce placere recitesc acele posturi, imi aduc aminte de stari, de intamplari, de ochi, de nopti, de cantece, de meciuri, de absolut tot ce mi-a placut si am imortalizat in cuvinte.
Ca o concluzie, da, promovez blogosfera! Nu pe cea comerciala, pe cea sincera, personala. Vreau sa vad un mar cu ochii tai, vreau s-aud marea cu urechile ei si vreau sa simt ploaia alaturi de voi.
Era o sectiune a concursului in care era premiat cel mai bun post care indemna lumea sa bloggereasca. Mi s-a parut o prostie, sincer. Ideea, zic eu ca n-ar fi trebuit fie sa convertim adepti ai acestei practici, ci doar ar trebui sa explicam ce este un blog, care este ideea fundamentala a lui. Si aici cred ca putem zabovi o vreme. Blogul seamana cu un jurnal, online. Este un caiet cu insemnari digitale, de orice tip: de la banale linkuri, la filmulete, muzica si sondaje. Cine poate intra in posesia unui astfel de caiet? Evident ca oricine si mai mult, e gratis! Se si poate imparti, avand mai multi proprietari sau se poate tine ascuns, doar pentru sine. Pe el pot aparea oricate insemnari, postate oricund, de oriunde. Un alt mare avantaj e ca nu-l poti pierde, chit ca a facut mama curat prin carti sau ai avut nevoie disperata de caiete pentru cornete, blogul nu va disparea de la locul lui. Cam asa sta treaba cu blogspot, wordpress sau alte librarii online.
Si totusi despre ce sa scri in el? Asta depinde de fiecare, exista bloguri cu poze, bloguri cu filme, bloguri cu recomandari de petrecere a timpului liber, bloguri cu poezii etc. Eu am ales blogul personal, plin de nimicuri. Nu l-am facut privat pentru ca n-am nimic de ascuns. Am scis in el ce mi-a venit, am postat ce-am vrut, fara absolut nicio retinere. Probabil ca, privind din afara pare o insiruire de aberatii, majoritatea scrise la ore tarzii, de sinceritate. Sunt chiar cateva scrise in momente in care nu eram tocmai treaz. Si evident ca nimeni n-o sa inteleaga ce dracu' insemana toate bazaconiile aruncate intr-un asemea hal. Carpe diem, prieteni! Nici n-aveti idee cu ce placere recitesc acele posturi, imi aduc aminte de stari, de intamplari, de ochi, de nopti, de cantece, de meciuri, de absolut tot ce mi-a placut si am imortalizat in cuvinte.
Ca o concluzie, da, promovez blogosfera! Nu pe cea comerciala, pe cea sincera, personala. Vreau sa vad un mar cu ochii tai, vreau s-aud marea cu urechile ei si vreau sa simt ploaia alaturi de voi.
May 26, 2008
Subscribe to:
Posts (Atom)